Carti scrise in doi

[gazeta_de_perete]

ei, da, sa iau o piatra-n gura si sa sparg gheatsa.
ascult berlin take my breath away, ca sa fiu in ton cu vremea.
voiam sa povestex despre noua mea colega (sper), care azi a avut zi de proba. o cheama sophia si e blonda. prima mea intrebare dupa ce au avut loc prezentarile a fost de unde esti. din b.h. (adica e localnica).
ea la fel, shoc. am incercat eu sa dreg ploile pentru asa o primire amabila , i-am explicat ca e singura nemtoaica din peisaj. a dres si ea ploile si mi-a marturisit ca e jumatate americanca. nici ca se putea mai bine.
ok, sophia, ai mai lucrat? da, intr-un bar in africa.
(apelez la dialog, desi nu e chiar natural, dar mi se pare mie mai usor de urmarit)
-unde vine barul asta mai precis? (eu, marea cunoscatoare de baruri)
-in capetown.
- da' cum ai ajuns acolo?
-cu avionul.

sophia si-a promis ca va merge in africa de sud si si-a luat inima-n dintsi, le-a spus pa parintsilor si a intins-o. a stat acolo 6 luni. si-a inchiriat prin cineva o locuintsa inca de cind era aici. in primele luni a facut voluntariat si i s-au cam dus la vale finantsele, asa ca prin relatiile pe care si le-a facut la inceput si-a gasit ceva de lucru. cica e greu sa obtsii aprobare. de altfel drept de sedere a avut numai pentru 1/2 an, dupa care s-a dus putsin in anglia. unde a mers la facultate. acum e studenta la sociologie. banii pentru africa de sud (6-7 mii euro) i-a avut dupa cum urmeaza : parte de la parintsi, parte imprumutatsi de la parintsi (spera sa-i dea in 20 de ani, adica niciodata) si parte economiile ei. africa e ieftina in comparatsie cu anglia, ce surpriza. a stat in southampton. auzisem si eu de localitatea asta, mare scofala.

m-am mirat de ce africa de sud si nu brazilia, de ex. brazilia e pe locul 2, a spus ea. eu m-am oferit s-o insotsesc cind se hotaraste, imi pare mie ca n-o sa faca prea multsi purici prin zona, la cit e de pornita. inainte de a ma hotari sa ma inscriu pe lista de plecari, m-am uitat adinc in punga. pe unde bate vintul, dar deh, nu te pune cu visele omului.
sophia are 22 de ani. ar vrea sa stea 3 ani aici, pentru facultate, dar se gindeste ca n-o sa reziste atit de mult intr-un loc unde n-o prea trage atsa.
cind o vezi, crezi ca e ori o fandosita, ori o mare timida. dupa ce vorbesti un pic cu ea, descoperi un om normal spre exceptsional. eu una n-am mai cunoscut pina acum astfel de aventurieri. si e modesta, spune totul pe un ton natural aproape incredibil.
i-ar placea sa fie stewardesa, ar calatori mult. de fapt, asta si vrea sa devina.
m-am scuzat sa ma extrag un pic din actsiune pentru o tsigara de bun simts. mi-a spus ca nu incurajeaza fumatul. deh, i-am spus, esti precis si o vegetariana stricta. nu, a raspuns ea.
apoi a povestit ca a fumat de pe la 11 ani si ceva pina acum 3 ani, in momentele de glorie pina in doua pachete pe zi. si s-a lasat brusc, s-a saturat sa-si bata joc de ea or smth. moment in care n-am mai rezistat si i-am spus ca a devenit idolul meu personal. a zimbit.
pai da, uite diferentsa, cind or sa ma intrebe (nu stiu cine, sa spunem plozii mei, in caz ca ajung sa-i fac) ce faceai cind erai tinara? a, o frecam angro pe forumu lu ag. in schimb sophia?

aveam nevoie s-o cunosc.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

am vorbit o ora si jumatate cu mama la telefon si n-am reusit sa ii povestesc ce-am facut in ultimele 3 zile, adica eram pe drumul ce bun, dar mai dura.
m-a pus si ea la curent cu asa-zisele evenimente de acasa, printre altele e calduts si tot printre altele pisica a fost in calduri, mama i-a pus zaharel (!) in lapte si l-a suprins pe motan bind zaharelul cu lapte al pisicii. am ris copios.

ieri am lucrat 11 1/2 ore, prin legea compensatsiei am dormit apoi 11 1/2 ore.

deci daca n-am fost in stare sa termin de povestit ultimele zile intr-o ora jumatate (bun, n-am vorbit doar eu...), oare de cit timp as avea nevoie sa relatez ce voiam, in scris?

ma duc sa joc la lotto.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

am facut ce-am facut si totusi timp sa povestesc ce voiam n-am gasit. poate nu e cazul.

am iesit de doua ori cu sophia la baut. intii joi, am mers intr-un bar unde erau sora-sa si prietenul sora-sii, m-a amuzat faptul ca au vorbit in germana, desi la ei acasa se vorbeste engleza. am ramas noi doua pina la inchiderea localului, ploua cu galeata, eu presimtseam ca experientsa nu se va repeta repede, asa ca am propus alt bar, unde iar am stat aproape ultimele, eu cu bere peste tot, ea cu lichior irlandez si cola. apoi la mine, la cioace pina pe la 2 si.
si ieri am luat-o de la capat, cu aceleasi gusturi, doar c-am inchis pravalia mai devreme si bine am facut, eram putsin cam sfirsite amindoua.

prima data cind am iesit impreuna, veneam dintr-o vizita si m-am dus intins spre locul unde sophia trebuia sa iasa din tura la 21. era deja trecut de 21:30. m-am preumblat prin fatsa, o tot vedeam prin geam si am rememorat experientsele din liceu cind il asteptam pe tovarashul sa coboare dealul si imi toceam papucii prin parc.

o intrebare brusca de-a sophiei ieri, nu-mi amintesc in ce context, dar banuiesc in care, a fost daca vreau sa am copii. am raspuns spontan ca da, dar daca ma gindesc la experientsele mele de babysitter (la care s-a adaugat azi o ploada nebuna rau, de 6 ani, nascuta aparent:) in aceeasi zi cu primul june pe care l-am babysittat), cred ca mai bine imi mai iau o pisica. asta daca n-o fi adevarata treaba aia pe care am tot auzit-o, ca daca e copilul tau, ai altfel rabdare etc. imi permit sa am rezervele mele.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

am primit acum citeva luni un ceas swatch vechi, dar nou, vechi in sensul ca e din '94 cred, nou, nefolosit; ieri m-am invrednicit sa-i cumpar baterie. dat fiind ca aveam deja un ceas la dreapta, am pus swatch-ul la stinga. asa ca daca peste vreo doua luni vetsi remarca o moda ciudatsica, doua ceasuri, cite unul la fiecare mina, eventual din cind in cind doua sau mai multe la aceeasi, sa va aducetsi aminte ca eu am lansat-o. (daca n-o fi fost altsii mai rapizi.)

am prins-o pe C. pe ym si am trancanit o gramada, amintiri comune din '99, regretul ei pentru germania, ce scumpa e elvetsia. din una in alta, am intrebat-o ce mai face otilia.
otilia e vara-sa care a cunoscut un peruan pe net acum ceva timp si s-a carat la el de vreun an si ceva, shocind familia. momentan e in arequipa, orasul unde s-a nascut llosa. i s-a furat de doua ori portofelul. in zona a fost ceva stare de urgentsa, niste atentate, motive care-o fac sa i se faca dor de romania. traieste din meditatsii si vinzind peste in piatsa. poate se va intoarce cu alesul inimii acasa si-or sa se apuce de agricultura.
poate.
viatsa bate filmul, din cind in cind.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

o ie! a trecut ceva timp si ce mai, bancul cu iepurasul e de fapt bancurile cu iepurasii...

am petrecut un week-end la tsara, idilic de-a dreptul. dar nu chiar acum. dintr-una-n alta, mi-am adus aminte de tineretsile mele, cind plimbam catselul pe malul riuletsului, de zile linistite, de soare iarna, de soare vara, si de un cer senin, cum n-a vazut parisul, ce mai incoa si-ncolo.
am fost la cumparaturi cu bicicleta, surizind sagalnic unui soare cu dintsi care mi-a tras-o pe toate partsile (ei da, azi vad ca sunt pornita pe prostioare); mai precis mi-au inghetsat toate cele, vintul batea nebun, dar era soare. n-a fost nevoie sa spun de doua ori frate ce febra musculara o sa fac, ca m-a pocnit o durere de pardon fund, ca deh, shaua ergonomica a lui peste. iui!
am lalait-o pe net, am recuperat programe tv, am facut baitsa, rufe, chestii, jucat biliard si darts (ca ultima obosita, dar merge:D), comandat pizza si bere, ca si luxul e lux (daca si pizza cu bere e lux...), halit semintse la concurs si ultimul, dar nu cel din urma, cunoscut cel mai scarmanabil motan alive, si anume, ladys and gentlemen, A-LA-BAS-TA !!!!
(aplauze extaziate in tribune)
alabasta are 7 luni, e din rasa maine coon, si e de o frumusetse de nedescris in cuvinte. asa ca in afara de a-i preciza anumite dimensiuni, si anume e mai lung decit motanul meu de acasa, are coada mai lunga decit el (alabasta adica:D) (nu, n-atsi intseles, coada lui alabasta e mai lunga decit corpul lui alabasta fara coada), e tigrat, un ciocolatiu cu lapte/ bejuliu si in virful urechilor e scamos, are blana lunga si o lasa peste tot, etc etc., n-o sa fac. pentru ca mi-e practic imposibil. desigur ca mi-am spus gazelo ia camera ia camera, ei, la ce imi trebuie, cu alte cuvinte, n-am uitat-o, am lasat-o acasa si mi-am dat numarul cuvenit de pumni in cap. foarte prietenos, iubarets si cum mai trebuie. o, alabasta, te-as fura.
cu vreun an si-un pic inainte de a-l cunoaste pe alabasta, am auzit vorbindu-se despre kim. al tsishpelea simts mi-a spus kim e un tip. kim avea 11 ani cred. bun, vineri la orele 17~ apare kim. hei, ma mai tsii minte? intreb eu.
da desigur.
cind te-am cunoscut purtai 42 la papuci.
o ie, acum port 43-44.

kim e o domnisoara frumusica, are 12 ani, e mai inalta un pic decit mine si mai slaba (normal). si la locul ei. cu pareri pertinente. kim urcata pe role (inliners parca a zis ca se cheama) imi da sentimentul ca nea muresan e pe aproape. kim e convinsa totusi ca e grasa. mi-a si demonstrat ca are burta, stringind circa 6 mm de piele de pe burta, uite! uite!... ihi...
in timpul liber merge la un club de dans (mi-a aratat fotografii cu ea pe net) si de o saptamina nu si-a mai ros unghiile. si-a supt degetul mare mai mult decit mine, si anume inclusiv la scoala. s-a lasat.
asta inseamna ceva.

mai vreau.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

dupa ce-am stat cam 20 minitsi la resto halind o ciorbica de burta cu tot mujdeiul pe care mi l-au adus (logic), nu m-am asteptat ca la plecare sa ninga. mi-a placut. m-am mirat ca am de descuiat atitea usi si yale si am fost prudenta de data asta si la yala de jos am descuiat de doua ori si jumatate, ca sa si pot intra in casa, nu doar sa fie usha descuiata. mi-am cumparat doi iepuri decor de pasti. la cum ninge, makes sense sa-i dezambalez si sa-i strecor printre ornamentele care inca sunt in functsie de la craciun. am aprins si 5 luminari ( pe a 5a am cautat-o, sa nu fie ca la mortsi) si ca sa ma scufund in atmosfera , am scos spumanta din frigi si cu greu i-am dat cep. si-acu beu si eu, ca tot omul, nu?
saptamina asta am bagat 3 filme. din nou fata cu inelul cu de din perla, shall we dance si mathilde. mathilde!
mi-am gasit un loc bun la cinema. de fiecare data servesc bere si crantsanesc diverse . la prima vizionare a fetei cu inel, am mai scris, aveam o pozitsie nasoala in sala (in partea opusa ushii) (adevarul e ca mi-e sete, prevad un sfirsit rapid si nedureros sticlei) si berea a strigat ca ea nu mai vrea sa vada filmul. asa ca a trebuit sa ridic jumatate de rind ca sa ma extrag (i-am speriat pe bietsii spectatori pasnici, ca eram cam pe fuga). la a doua vizionare (n-am sinonim, sori) am prins ce pierdusem, adica el ii face ei gaura in ureche. bun, intrebarea 1 (mi-a venit acu:P) : la cei ii trimite doi cercei, daca ea are doar o pardon gaura? intrebarea 2, care m-a scos din sarite si mi-a pus pe jar curiozitatea (susanne si gijsbert au promis ca ma satisfac ei) (sa pun bulina la inceputul postului??) e daca atunci cind primeste cerceii mai are miinile ranite de la munca au ba. detalii in pm, cu placere. filmul mi-a placut din nou. tare. si muzica. si din nou peisajele. si scarlett asta cind isi desface parul e un vis, frate! pe parola mea.
mai tirziu daca nu uit despre casa pe care s si g vor s-o cumpere.

shall we dance. ce sa zic, am pus botul, gerica rau nu arata, danseaza ca dementul, susan e decoltata de-tsi sta mintea-n loc, gei lou nu e rea, am tropait si eu in sala pe ritmul muzicii, are o groaza de clishee, si ce daca, bune si alea. si e un film romantic breh. nu, nu l-am vazut de velantainzdei. din seria filmului de succes de duminica seara.
si s-avem pardon, am prins ziua aia exceptsionala cind a fost difuzat in original, adica nu in germana, o ie. (o iau, da.)
dupa ce mi-am vazut orarul de saptamina asta, am planificat martsi miercuri joi film. miercuri pe la 4 juma ma intreaba shefa daca n-o simt sa lucrez pina putsin mai tirziu (eram in grafic pina la 5 si ea dorea sa stau pina la 8~). filmul incepea la 8 si un sfert. no uei, shefo, am ceva de facut care nu suporta aminare. am detectat un inceput de bot si mi-am zis, ei, mi-am zis ce mi-am zis. pe la un 5 juma a aparut susanne. la 6 am terminat eu prestatsia, mi-am luat o salata si m-am asezat la o masa linga ea. nu stiu ce insemnari facea. a, mi-a zis ca e topita dupa umorul meu , asta dupa ce ii spusesem ca vine berea, vine, mai are putsin shampon in ea, da no problemo, mai torn niste apa, o sa arate ca o bere cind i-o aduc. cred ca a ris din politetse, (dar a ris sincer, asa, sa ma contrazic), eu am conversat ca doar nu era sa ma fugaresc muncind. ei!
si m-am invitat la masa ei cind ea ma invita la masa ei. am trancanit diverse si mi-a aratat poze. cu copiii ei. baiatul seamana orbitor:D cu tata-su. adica pe fatsa era tata-su, pe verso era o poza cu tata-su cu par (crets) si mai tinar cu 25-30 de ani. zic, oa ce asemanare! ea zice ca hehe, acum stai sa-i vezi si pe plozi. sunt amindoi in usa. si ei amindoi parintsii aici la mine. mai trancanim, mai vorbim, mai maninc, mai ridem, suna de doua ori gijsbert (da, are un nume imposibil, zic imediat) si intr-un final apare. sophia aduce berea si pizza. glumitse. sunt un cuplu adorabil. fata lor a fost studenta un semestru in budapesta si a fost in vacantsa in carpatsi. am sarit ca arsa sa nu-mi zici ca a fost sa-l caute pe dracula! nu nu, o intereseaza tsiganii romani, printre altele. ma intreaba daca muzica romaneasca seamana in vreun fel cu aia ungureasca. sa mor daca stiu, nu-s prea in apele mele cu nici un subiect. oricum, fac referire la martha sebastien (sau cum s-o fi scriind), susanne lesina, scoate agenda, sa-i notez numele tipei si titlul piesei. wow, sunt cineva! mai tirziu cind am facut schimb de adrese de email (intr-o pauza la postul asta lunguts:D le-am extras numarul de telefon online) am vazut ca scrisese sub numele cintaretsei numele meu (astept o analiza grafologica amanuntsita). si de aici ajungem la nume. credeam ca o cheama susan, deh, americanca. nts. ei, si aflu ca el e nascut in indonezia si plecat/refugiat cu familia (in fine!) in olanda cind avea 6 luni. nume eroic. tradus in franceza gilbert. si sar ha, cum mi-atsi scrie voi numele de familie? n-au scris cu b, e clar, nu-s nemtsi, stiam:), (felicitari celor care au ajuns cu lectura pina aici, cred ca m-as fi plictisit groaznic, inainte mai este, nu stiu cit, sa depon!) si pe post de ultima litera am avut z, s, h, susanne i si gijs simultan y. bun. urmeaza sa intreb, auzi, da pe tine cum te cheama? si imi spune. eu . incerc sa scriu : Ries. haha. nu. ...???? alte variante, departe de adevar. se pronuntsa cu un r fuarte ciudat, de i-am zis la un moment ok, Hris:). cica i s-a mai spus asa. ajung la concluzia ca faptul ca are un al doilea prenume imi face o mare bucurie, si anume leopold, deci da, pot sa-l pronunts.
ii pun in tema cu dilema mea de la filmu cu cercelul fetei, ma aleg cu promisiunea. timp in care shefa mea ma contempla cum am ceva urgent de facut si n-am putut sa lucrez extra. emoticon fluierind. iesim pe usha in graba mare la fara 10, ajungem la magazin (care btw se cheama lidl, eo intselesesem de la ei ca vor sa mearga la un magazin de vinuri pe numele lui liro. mda, nici nu pot pronuntsa, nici nu-ntseleg pronuntsiile.
imi cumpar m&m's si le zic pa. nu stiu ce alta gluma irezistibila fac si imi scapa fix poanta, pe post de lapsus. poanta era poltergeist, mi-am amintit azi, dar nu mai stiu contextul. gijs a fost confundat cu sean connery, ce zicetsi de treaba asta?
merg la shall we dance, la 5 minute dupa inceperea filmului se deschide usa si eu ma agit sa ma vada sophia, care mai vazuse capodopera. iar glumitsa cu 14 febr. (care fusese!). iesim de la film si mergem in machbar. nu bem mare lucru si bine facem, pentru cacu (!) o seara inainte, cind eu inca eram in convalescenta emoticon fluierind din nou, dupa ce am fost la fata cu cercelu, am extras-o pe sophia de la munca, am mers in joker unde am servit alcoale pina la ora inchiderii si unde probabil cei de la masa din fatsa (vreo 5-6 persoane) au cam auzit ce-am trancanit noi si de unde s-a intors un tinar chipes si a spus urmatoarele vorbe memorabile si foarte citate de noi si mai ales de mine de atunci scuze sunt stefan am 26 de ani. pauza. sophia intra in joc, eu de nevoie, ne declinam prenumele (primul, pe sophia o mai cheama marie astrid!) si virsta si lesinam de ris si de unde am plecat ultimele cind s-a inchis barul si am mai servit diverse intr-un bar unde am mai fost cu ea si iara am stat pina la inchidere, timp in care am vizitat de mai multe ori toaleta, ei da, ca sa admiram desenele de pe culoarul de pina la toaleta (la ultima vizita am numarat girafele ) (era o chestie cu iluzii optice) (daca-mi da invalid session, ma impusc cu arma din dotarea altora.). (mai bine doua puncte decit deloc, las-ma breh.). cu alte cuvinte eu una ma culcasem la 4 fara un sfert si la 11 deja eram la munca (deci da, (alt tic, trecem la raboj) am mai cistigat o data la lotto.) (hihi, a fost jackpot-ul de 10 mil. si shefa mea (cealalta, aia desteapta) a cistigat 2,5 parca, euro, nu milioane, eu ii zic taci tu ca e bine, ea zice da dar mi se rupe inima ca am luat doar atit din cit era de luat:D. (inchisesem o paranteza inexistenta. cred ca de vreo ora jumate scriu, cu mici pauze de imdb).
asadar cam atit, mai e mathilde, care de fapt e Un long dimanche de fiançailles, care e o nebunie (a, a avut cineva impresia ca am facut cronica/critica de film?:O), un vis, un delir. joaca si jodie foster, ha. mi-am scris pe-o hirtioara 2-3 chestii, cit asteptam sa aterizeze ciorba (intre altele tre sa ma documentez daca tateii ii placea ciorba, am sentimentul:D ca nu); intre altele e o realizare de exceptsie, sa moara bibi:D, m-a luat cu rau cind ajunge ea la mormintul lui, care era intr-un cimp de cruci identice (aproape:O) (eu n-am fost niciodata intr-un cimitir al eroilor necunoscutsi, ca asta cred eu ca era chestiunea) si sa fiu sincera, la sfirsitul filmului treaba e discreta, se aprind luminile incet incet si mai pe toata lumea o apucase frigutsul si incepuse sa-i curga nasul din nou emoticon fluierind. deci da(!), sa vedetsi filmul. face totsi banii si inca un pic peste.
cam atit, mai e doar o reclama care mi-a placut si despre care vreau sa scriu aici si sa impusc mai multsi iepuri din tun:P, pe un vapor (film alb-negru) (intii am scris begru si apoi nebru) un tip are un tatuaj cu o inima si in inima scrie sa spunem diana. alaturi un altul isi pregateste instrumentele pentru tatuaj. tatuatul ii dicteaza "steffi si sa nu gresesti". ala ii tatueaza steffi si sa nu gresesti si morala e ca banca nu stiu care nu face lucrurile gresit, in timp ce tatuatul il fugareste pe tatuator pe vapor (cu un topor?) (macar rimeaza).
noapte buna.

ps daduse invalid session, dar salvasem. ai rul, !

asa, am recitit, cu casa, susanne si numele imposibil (de familie cu van ca la van basten olandez deci da?) vor sa se retraga in citsiva ani in usa si vor totusi sa isi ia si aici o casa, dar nu stiau exact unde, dupa fata cu inelul s-au hotarit ca delft.
spumanta e cam la jumatate.
si ar mai fi ca martsi, cam cind cu tinarul stefan de 26 de ani, sophia a primit un sms de la sora-sa cum ca e nu stiu ce parti vineri, azi adica, si m-a anuntsat ca vineri pe la 11 dimi suna la munca sa comunice ca e malada. eu i-am zis ca nu-i preiau tura, nici pina la ora asta n-am aflat oficial ca ea nu vine/n-a venit azi, ca asa e cu mania secretelor la oamenii bolnavi la cap (si aici ma refer la anumitsi oameni numitsi impropriu sincer manageri), in schimb am bagat de seama naiv ca sophia e in intirziere la munca cu doua ore, am tacut milc, cind sa ies eu din tura, sheful imi zice ca sa mai stau vreo juma de ora, ehe, shefu, am ceva foarte important de facut la fara un sfert, deci cel mai tirziu la si jumate am iesit pe usa. oke, a zis el. ma asteptam sa faca figuri, nu si-a permis, ca era si sheful lui cel mare si nou in sector, la si 25 i-am aratat ceasul, a zis oke din nou si m-am carat.
inchei de-a binelea parol cu un etern mo3. ei, cui?!
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

ma simt in clipa asta mai departe decit am fost vreodata de tot ce inseamna acasa.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

am prins buchetul.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

primul lucru intimplat la domiciliul unde aproape ca am vazut lumina zilei a fost (cu gentsile inca pe umar) dezlipirea lui maggi dube geamul de la bucatarie.
am inceput cu o victorie!
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

"Toti din jur merg inainte fara mine, intr-o lume pe care n-o inteleg."
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

Iasi,26.12.2002, a II-a zi de Craciun, ~20:44, in patul meu
Sunt in sfirsit acasa si asta ar fi un lucru bun. Oarecum. Dintre putinele lucruri bune.
Acasa nu mai e la fel de fain - parca e mai putin var pe pereti (adica mai mult cazut), mai multa saracie. :(
Mi-am imaginat cu totul altfel Sarbatorile astea. Nici macar pofta de mincare nu am avut. Nu am simtit mai deloc "astazi s-a nascut Hristos", dupa cum de Pasti in ultimii 3 ani parca a fost mai multa mistocareala decit smerenie. Nu am primit nici cel mai mic cadou.
Sunt trista, cam dezamagita si imi cam vine sa pling.
Si, ca de obicei de Sarbatorile mari, m-am inteles "de minune" cu S. Super.
(Azi au venit T. si D'. in Iasi. Poate ne vedem miine.)
Nici macar prieteni nu cred ca putem fi (daca de "marea dragoste" nu prea mai e vorba...:(), dat fiind ca avem amindoi impresia ca ma bag in sufletul/treaba lui. Deh,... cu de-a sila nu se poate...:(
Vesnic aceeasi problema...
Din cite-mi dau seama, m-am bucurat de un singur lucru: k7 cu Stamatis Spanoudakis, Alexandros.
Parca (mi) se rupe cite o bucatica din mine (halal expresie!) cind o ascult. Da, inca doare. Da, inca...
Cind am ajuns parca inca mai speram sa fie altfel. M-am bucurat de intilnirea cu mama, cu motanu'. Pisi' asta micu' e dragut foc si el. Dar...
A.,D.,S.,T. si M., fam. C., rude - nu mare lucru. Am impresia ca doar in mintea mea mai era important. Bine, cu A. aveam indoieli de ceva timp, de la D. mi-am luat gindul, astia 4 ani de tacere cu S. constituie una din cele mai frustrante faze din viata mea si ma si cam simt vinovata si ma rog... (foarte rar ma rog...).
Cam asta-i, am un talent grozav s-o dau in bara.
Ioi. Io.
Si mai sunt si super-racita.:(
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

15.02.1996, joi
Salut S!
Ceasul meu arata 2:51 si cu 9 min. inainte. Deci sa tot fie vreo 2:42 din noapte. Iata-ma gata sa-ti scriu - nu stiu prea bine ce. Dar sunt curioasa cu ce o sa umplem caietele (cit ne va permite timpul); sunt sigura ca tre` sa fie fain sa recitesti ceea ce s-a scris intr-o gramada (?) de timp. (______ : e tocmai compunerea pe care ar trebui s-o fac pt. azi la franceza, si mi-au venit chiar si niste idei dragute, da` deocamdata nu ma trage inima...) Probabil (99% sigur) ca voi face o noapte ~ alba; ~pt. ca deja am dormit doua h (21:50-23:50). Si apoi l-am ascultat pe G. cu topul si m-am frecat prin casa. N-as vrea oricum sa se trezeasca mama si sa-mi spuna ca "iar pierd noptile".
Ieri a fost 14 februarie; am aflat abia tirziu ca era "Valentine-Day" si l-am sunat pe la 21 pe A., care si el abia aflase.
Ce-am facut ieri dupa ce-am plecat de la scoala (la ~11:07)? Am venit acasa, cenzored, l-am sunat pe A., a venit la mine, mi-a adus o napolitana (i-am platit-o), o ciocolatica, cornulete si covrigei de la el. N-am prea pacatuit (azi).
Nu ne-am certat ~deloc (ceea ce se intimpla f. rar). A plecat pe la 15:30 (?) (sa nu apara mama). (Sper sa nu dea mama peste caietul asta!) Am dormit putin, m-am uitat la TV (la cretinatatile (de fapt doar la unul din ele, al doilea) alea de filme spaniole, am spalat (cu apa rece) niste rufe, am citit la romana din mai multe surse, da' nu se cheama ca am invatat. M-am gindit (inainte de a afla ca e "Val-Day", sa-l chem pe A., sa-mi explice la mate; da` n-aveam chef deloc de inv. (la mate, chiar cu un asa meditator!) si nici sa ma milogesc la mama, cu care m-am cam "atins" azi, sa ma lase sa-l chem.
Am vorbit si cu S. la telefon. Pe la 21 (dupa ce am vorbit cu A.) mi-am cautat material pt. compunere. Sa-i scriu profei si bancu` cu "`tim pu`"? Mai bine nu. Mi-am facut o stiva de carti pe masa, mi-am pus ceasul si m-am culcat.
Superbanal inceput de caiet, da` asta e. Alte chestii nu mi-au venit in cap, da` cred c-or sa-mi vina.
Ma intreb (am mai facut-o) daca nu cumva faptul ca ne scriem (?) o sa ne desparta putin cite putin. Adica nu sa ne certam (apropo, stii ca O. nu vorbeste cu mine? De 8 zile.), ci sa vorbim mai putin. Oare-asa va fi? Sper sa nu, totusi.
Am gasit o chestie zic eu faina, si ti-o scriu pt. a sparge banalitatea de pe ac. 1 1/2 pagina.:
"Traim un prezent pur?
A trai inseamna timp?
Timpul este tot ceea ce nu intelegem?
Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?
Exista timp acolo unde nu este nimic altceva?
Timpul este fara sa fie?
Timpul este insusi Dumnezeu?
Timpul are viteze inegale?
Timpul are viteza?
Timpul este o vorbire?
Timpul cauta in sine -
sau este un martor fix?
Inima mea bate in timp?
Sunetele, mirosurile,
pipaitul, gustul, vederea
sunt chipuri ale timpului?" (Nichita Stanescu, din vol. Maretia frigului)
Ei, ti-au placut versurile? Le-am gasit citind pt. romana si as vrea sa inchei compunerea la franceza cu ele. Dac-as avea o zi intreaga la dispozitie (bine, stiu ca am avut mai multe, da` nu ma atragea deloc subiectul), cred ca as putea scrie si eu ceva apreciabil. Da` asa va fi o "fusereala" de zile mari (de fapt mint : ca de-obicei). Pacat de niste idei care meritau sa fie notate (chiar pe-un petec de hirtie). Ma gindeam, desi nu cred ca era o idee atit de rea, sa fi scris un soi de ciorna aici, dar m-am razgindit. Poate tot lenea, bat-o vina!, e de vina.
Daca as scrie in fiecare zi (azi intr-un caiet, miine-n celalalt), ar fi ca un fel de jurnal putintel trunchiat (cenzurat). Asa-i?
Cred ca inchei (departe de mine gindul (imaginatia) ca voi scrie atit...) (daca nu te plictiseam cu pag.1 poate ca era mai bine...) Dar nu mai conteaza - ce-i facut e bun facut.
Ma mira faptul ca a durat putin mai mult de 30 min. De obicei imi ia mai mult. Nu i-am scris lui G. (sper sa-i scriu duminica).
Si vad ca iar n-am terminat. Mi-am mai amintit ceva : credeam ca mai mult vor fi intrebari adresate de-o parte si de alta; (poate-n continuare...)
Te las cu bine (acum de-adevaratelea). Sper ca nu te-am plictisit excesiv (o doza pt. inceput cred c-ai sa-mi "pardonezi") si ca o sa-mi scrii si tu.
Sper ca macar tu la ora asta dormi; somn usor in continuare, vise dulci!
Fii sanatoasa (pe la ~00:00 aveam frisoane=~febra) si sa nu-ti para rau de ziua de azi! Adica s-o traiesti din plin.

Pa!
P.S. Vaya con Dios!
P.S.2: Am observat o chestie care nu cred ca ma caracterizeaza : o "turnura" ciudata a frazei; o ordine lipsa a cuvintelor...

3:32-9=3:23
P.P.3.: Sper ca ac2. caiete sa nu-ncapa pe miini straine (nici cu voie, nici fara voie)...
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

Draga S.,
poate era mai bine daca raminea la mine caietul. N-am un chef nebun de scris, da` mi-e lene sa ma si culc. Mira-te! Scriu cu stiloul! Si-mi place!
Da` nu de asta am inceput sa-ti scriu. Ce-nseamna oare acest "ti"? E un soi de declaratie o parte din putinul pe care-l scriu. "Ti" inseamna o persoana care mi-e foarte draga, chiar una dintre cele mai dragi (categorie, clasa sau colectivitate ce tinde sa se reduca si mai mult...:) si (poate) una din cele doua persoane in care am cu adevarat incredere (mai e S.), si l-am uitat pe G. (!) -> deci o fiinta care exista cu adevarat pt. mine. Si ca un fel de "profesiune de credinta" : n-as vrea sa ma dezamagesti si tu. Am vrut sa inchei cu ! sau cu ..., da` m-am blazat.
Ar trebui sa fii magulita : ti-am scris in ultimul timp mai mult decit lui G. (pe care, dupa cum stii, nu-l lasam sa astepte...)
De ce am inceput "scrisoarea" asta? Pt. ca mi-am dat seama, cu durere, ca exista si la mine o maturizare, pe care n-am bagat-o in seama pina azi. Nu mai pot sa fiu ca acum doi ani, de exemplu, sau chiar acum o luna, tot de exemplu; adica nu mai pot sa fiu cu adevarat vesela, fericita, fara griji... ma apasa prea tare viata asta. (Varul lui D., V., spune "viata e amara...") Mi-am pierdut oprimismul. Adica inca pot sa-mi imaginez viitorul "in roz" (nu stiu de ce-as mai trai daca n-as spera in ceva mai bun...) dar nu mai exista nepasarea aia copilareasca de care mi-e atit de dor. Banuiesc ca nu sunt coerenta in exprimare.
Mi se pare ca sufar prea mult, ma consum prea mult; nu mai sunt in stare "sa-mi bag picioarele", sa zic un sec : "asa a fost sa fie", imi pun tot felul de probleme, dupa ce s-a intimplat ceva, nu-l mai las in voia soartei, cum cred ca bine faceam. Am ajuns sa o invidiez pe S. pentru ca ea nu sufera. (nu-si pune un punct pe axa, care, daca , coboara, e pierdut) (Scriu in dodii).
Nu reusesc sa-mi imaginez cum ar fi sa-mi moara cineva la care tin cu adevarat; sa-l pierd definitiv si sa fie "pierdut" si pt. ceilalti. (Doar pt. Dumnezeu sa nu fie, adica sa ajunga la El). Nu reusesc si pace; si nu ca as vrea sa fiu pusa in fata situatiei - da` asa, ca chestie. Cred ca m-as pierde; mi-as rataci cararile, si asa destul de incilcite.
Iar m-am apucat de plins (acum chiar nu pling (inca), da` in ultima vreme). Ieri cred ca am plins vreo doua ore. Am o caseta (mi-e greu sa cred ca nu ti-am mai scris/vorbit despre ea...) (nu e a mea, e a lui G., prietenul lui I.) - se cheama "Alexandros"; e compusa de un grec, Stamat Spanoudakis. Imi place la nebunie, cred ca e putin spus ca m-am indragostit de ea ; e superba pur si simplu. G. vorbind despre : "Doamne, cita jale e in Spanoudakis asta..." Si mai era o vorba a lui Gide : "In mine nu mai exista drame, exista numai idei induiosate." Chiar fara nici un motiv, cred ca te poate face sa plingi si apoi te linisteste. Cam asa imi imaginez eu muzica divina.
Si ca sa fac legatura (cu "rosu") cu fragm. urmator : ti-am scris in caietul 1 f. fugitiv ceva de genul : "stii ca m-am certat cu O.?" Ei, in realitate pt. mine chestia respectiva nu a fost chiar atit de fugitiva; dimpotriva, m-a durut enorm si inca mai am o "jale", sentiment de durere surd, neinteles, in/neexplicabil... Sa simti cum cineva in care ai crezut, la care ai tinut (sa ma limitez doar la atit...), te loveste - e intr-adevar ceva nesperat, nevisat - e de domeniul cosmarului.
Ma tog, daca dorinta ei a fost "sa ne stergem la fund cu prietenia noastra", eu ce pot sa fac decit sa i-o respect? Doar "dragoste cu (de-a) sila nu se poate..." (Continuare : "acolo unde dragoste nu e, nimic nu e...")
O.K., da` ce sa fac cu tonele de amintiri placute (numai astea-mi vin in cap) (deocamdata)? Nu ma pot abtine sa nu fiu trista, melancolica ,sa nu regret la greu ca n-am stiut (amindoua) sa pastram ceva ce ar fi putut avea sanse sa devina minunat...
Dar asta-i soarta, schimbatoare, n-ai ce-i face. Si sa revin aproximativ acolo de unde am plecat : nu mai sunt capabila sa fiu eu insami, cea de dinaintea "cetii" (<- fenomen pe care mi l-a dat O...) - rid, fac bancuri, sunt ~ cea de pina acum, da` ceva din mine ma mustra ca ma prefac ca totu-i O.K., ca nu m-a atins deloc respectivul eveniment. Deci actualmente (nu in scrisoare) sunt falsa. Si exact acum mi-am amintit o "vorba de duh" pe care mi-ai spus-o la cheful lui L. : "Da-l (era vorba de A.) in p... ma-si!" ; "esti proasta sa te consumi, mai sunt si alti tipi pe lumea asta..." Referitor la O. toata chestia asta. Da(`), cita dreptate ai avut, si totusi nu ma pot impiedica sa simt asa cum simt (jale, jale si iar jale...) Cred ca o sa ajung la o sictireala sora cu moartea! Doamne, da-mi inapoi seninatatea si optimismul!!!
Asta e poate cea mai mare tristete a mea la ora actuala. Urmeaza, in ordine : A., mama, invatatul...

Nu ma intereseaza ca te-am plictisit si ti-am dat o durere de cap! (na!) (egoism nascut din acumulare de necazuri) (?). Mersi ca m-ai ascultat (formularea iti apartine) si nu ma uita la mai bine.
Halal exprimare de elev umanist!

P.S. Pune si tu mina pe stilou!

V.

Iasi, luni, 19.02.1996, ~15:12
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

21.02.`96
Salutare

Sa nu mai aud vorbe de genul : "te plictisesc si te-ai saturat.... Din moment ce am fost de acord sa ne scriem inseamna ca ma intereseaza subiectul, oricare ar fi el. Sau poate tu crezi ca am fost de acord doar ca sa vad ce caiete ai tu pe-acasa?
Asta asa.. ca sa fi inceput intr-un fel.
Da` vad ca ai probleme serioase dar stiu ca ai sa le depasesti curind. Mi s-a intimplat si mie prin noiembrie dar acum totul e O.K. Trebuie sa nu-ti pierzi speranta ca va fi bine, sa ai incredere in tine ; pentru ca tu nu erai asa, deci nu e decit o cadere dar ai grija sa te ridici cit nu e prea tirziu. Nu stii cu ce sa incepi? Te duci in fata oglinzii, te uiti putin in ochii tai si apoi incepi sa vorbesti (cu glas tare) cu tine. Vezi ce nu-ti place si de ce actionezi asa cum actionezi. Gindeste-te ca trebuie sa intri la faculta deci nu te mai intereseaza acele lucruri (persoane) care te impiedica sa-ti atingi scopul (faculta). Daca A. ti-ar fi fost prietena adevarata poate ca nu v-ati mai fi certat, dar asta nu inseamna ca de-acum te consumi (tocmai acum cind trebuie sa-ti mobilizezi toata energia pentru a invata) dar nici sa nu te intereseze. In situatii dintr-astea e bine sa-i arati celuilalt respect si distanta ; nu tu sa te duci la ea (decit daca tu ai gresit) dar daca ea are nevoie de ceva sau vrea sa va impacati nu da friu liber sentimentelor si-i sari de git ; sa-si dea seama ca ai si o personalitate care trebuie respectata.
E bine ca, atunci cind vezi ca ceva nu merge, nu sa incepi sa te rastesti, sa te enervezi si sa raspunzi cu lucruri de care ar putea sa-ti para rau mai tirziu. Sa dai raspunsuri chibzuite si putine, cu calm. Despre asta as avea multe de spus dar as prefera oral.
Daca ne va "indeparta" scrisul? Nu ; ai sa vezi. Promit.
Daca vrei discutam azi (miine) si despre death ; imi place. Vorbesc cu tine doar daca imi promiti ca iti vei da silinta sa nu mai plingi si sa fii mai optimista. O.K.?
Ai sa vezi ca iti va trece si tristetea si melancolia dar trebuie sa fii hotarita, sa stii ce vrei si sa ai vointa sa te ridici de unde ai cazut, alunecat.
Sunt sigura ca ai sa-ti revii ; abia astept sa vorbim (poate stai la sport, chiar daca nu faci).
Acum hai sa lasam subiectul asta ca sa mai schimbam starea de spirit.
Vrei sa-ti spun ce-am facut azi? DA.
Dupa ore am venit acasa, am mincat si am vorbit cu mami ; de fapt ea mi-a spus ca are impresia ca nu prea invat si-i e frica ca (scuze) nu voi intra. Da, are dreptate ; nu invat cit ar trebui dar acum, cind au trecut 12 ore de cind mi-a spus astea, pot spune ca schimbarea s-a petrecut : m-am gindit cum sa fac sa invat mai mult si am ajuns la concluzia ca trebuie sa nu mai pierd nici 10 minute iar cind invat, sa ma concentrez bine si sa profit de timp.
De la 14:30 pina la 15:30 am dormit, iar de la 15:45 la 16:15 am repetat la psiho. La 16:30 eram la profa si am avut pina la 19:30. [Daca vrei, am sa-ti spun niste metode de a memora mai usor].La 19:40 am plecat iar cind am ajuns, pe la 19:50 m-am bagat direct in cada (sunasem acasa cind plecam sa dea drumul la apa) si am iesit din baie pe la 20:30. La ora 21:00 sedeam pe pat si am inceput sa spun lectia la psiho (asa invat) si asta am facut pina la 22:00 cind m-am dus la M.A.S.H. (Stii filmul?). De la 22:30 la 23:00 am repetat la bio. De la 23:00 la 1:30 am scris la geogra, completat sinteze. De la 1:30 pina cind am inceput sa-ti scriu am facut la romana, pentru teza, schema la iluminismul romanesc.
Sunt deci multumita, dar nu 100%, de mine. Sper sa ma mentin asa, oricum sa nu cobor in ochii mei.
Nu am mai tinut post dar tot vreau sa ma duc la Spovedanie. De 3 zile, seara, cind ma rog, aprind o luminare. E asa dragut!
Azi l-am auzit si eu pe G....
Sper sa nu te superi dar inchei aici. Vorbim miine, adica azi, O.K.?

S.

P.S. Inarmeaza-te cu vointa, ca putere ai.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

23.02.1996
Draga S.,
imi venea sa-l impusc pe A. Mi-a zis ca pleaca la munte, in Ciucas. A plecat pe la 23 la gara. Sper sa se intoarca sanatos.
Te-am sunat ieri pe la 19:45, sa te intreb de versurile alea din Poem (N. St.), da` n-am mai revenit, fiindca le-am gasit la D.
Ieri n-am plins decit putin, dupa ce-am ajuns acasa si-am aflat ca pleaca. Bineinteles ca , cu Alexandros.
Ce-am mai facut ieri? Nimic (absolut) serios. M-am uitat la Corazon Salvaje (!), apoi putin la Ceai, si m-a-ntrebat mama de note. I le-am zis pe toate, macar sa faca urit o data pt. toate. A facut f. urit. Da` am lasat-o sa se manifeste. Totusi consecintele nu le-am observat inca.
Am citit putin la istorie. Apoi am cumparat apa minerala. Mama s-a dus undeva, eu -> telefon lui A. I-am zis sa treaca neaparat pe la mine.
A venit, mi-a adus Kafka si albumul cu poze. Eu i-am scris si i-am dat un suc la cutie. I-am scris versurile alea din Nichita Stanescu si l-am pus sa-mi promita ca o sa se intoarca sanatos si ca o sa aiba tare grija de el. I-am zis sa-mi aduca ceva (frunza, piatra, etc.) I-am dat un timbru de 100 lei, sa-mi trimita o vedere. Ma-ndoiesc ca se va obosi. Eu totusi sper.
Deja mi-e dor de el. Mi-e ciuda ca eu ma implic asa de mult si el e destul de sictirit. Da` n-am cum sa-l schimb. Imi pare rau ca nu e (chiar) cum as fi visat eu ; adica as fi vrut sa se arate preocupat mai mult de mine. Deci eu stiu ce stiu, da` el e prea interiorizat citeodata ; si eu am nevoie citeodata si de tandrete ; si el e tandru numai cind vrea el. Da` nu e asta o asa de mare problema.
Repet ca mi-e dor de el. Vreau sa treaca zilele astea cit mai repede. Ti-am zis ca e in Ciucas?
Ce-am sa fac zilele astea? Curat ; ma duc la scoala miine (la T., franceza), apoi cred ca ma vad cu D. (cred ca stii putine despre ea) ; apoi sa dea Dumnezeu sa invat : am la gramatica ; la franca, rom. (teze) ; si sinteze la geogra. Si as fi multumita sa fac macar 1/4.
Nu stiu ce sa-ti mai scriu. Vreau sa-mi raspunzi mai detaliat la scrisoarea aia lunga (prima), ca ai omis destule. De fapt, sincer, nici n-ai raspuns.
Am chef de-o bere. Ia-ma si pe mine undeva cind ai timp. De fapt n-avem bani.

Salutari!
V.

vineri, inaintea orei de istorie
Week-end placut!
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

In acea iarna, dansatoarea inventa un joc, sublim prin eroismul lui : trebuia sa se lase acoperita de zapada, fara sa se miste, fara sa opuna nici cea mai mica rezistenta.
- Sa faci un om de zapada e prea usor, hotarise ea. Trebuie sa devii un om de zapada, raminind in picioare, sub fulgii de zapada, sau o statuie de zapada, culcata intr-o gradina.
Roselyne o privi cu o admiratie sceptica.
- Tu vei fi omul de zapada, iar eu, statuia culcata, continua Plectrude.
Prietena ei nu indrazni sa-si exprime reticentele. Si astfel se pomenira amindoua sub zapada, una culcata direct pe pamint, cealalta, in picioare. Roselyne gasi curind ca jocul nu-i prea nostim : ii era frig la picioare, simtea nevoia sa se miste, nu sa se transforme intr-un monument viu, mai mult, se plictisea, caci, precum niste adevarate statui, ele trebuiau sa taca.
Statuia culcata exulta de placere. Ramasese cu ochii deschisi, asemenea mortilor inainte de a li se inchide ochii. Culcindu-se pe pamint, isi abandonase trupul, desolidarizindu-se de senzatia glaciala si de frica fizica de a muri. Nu mai era decit un chip supus fortelor cerului.
Feminitatea ei de copil de zece ani nu mai era prezenta, si asta nu pentru ca ar fi fost stinjenitoare : statuia nu pastrase din ea insasi decit un minimum, ca sa opuna o cit mai mica rezistenta in fata revarsarii livide.
Ochii ei larg deschisi priveau cel mai fascinant spectacol : moartea alba, facuta cioburi, pe care universul i-o trimitea ca pe un puzzle, ca pe tot atitea bucati desprinse dintr-un mister imens.
Uneori, isi cerceta cu privirea trupul, care fu acoperit inaintea fetei, pentru ca imbracamintea izola caldura care emana din el. Apoi ochii ei priveau din nou spre nori, treptat, obrajii isi pierdeau din caldura si curind lintoliul isi putu depune peste ei primul val, iar statuia nu mai surise, pentru a nu-i altera eleganta.
Un miliard de fulgi de zapada, mai tirziu : silueta subtire a statuii era aproape invizibila, un mic accident in amalgamul alb al gradinii.
Singurul mod de a trisa : isi miscase din cind in cind pleoapele, adeseori fara voie. Astfel ochii ei putusera privi tot timpul spre cer si puteau inca sa vada lenta si mortala cadere.
Aerul trecea prin stratul inghetat, neingaduind ca statuia sa se asfixieze. Ea traia o impresie formidabila, supraomeneasca, impresia unei lupte impotriva a ceva necunoscut, impotriva unui inger de neidentificat - zapada sau ea insasi? -, dar si o stare de seninatate deplina, intr-atit de profunda ii era acceptarea.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

nu mai stiu daca am scris pe-aici, m-am tuns, si cum n-am putut sa-mi prind parul intr-o coada la spate (e o idee mai scurt), am apelat la doua codite laterale. asa ca m-am ales ieri cu o noua porecla. pippi langstrumpf. desi eu dimineatsa am constatat ca seman mai mult cu o personaja de desen animat japonez decit cu


.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

urasc despartsirile.


_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

wow, dupa o zi destul de ok, dar si destul de cretina, dupa ce-am sunat-o pe M., am vorbit cu Anna mea in state. o yeah!
pot sa dorm linistita!
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

aseara eram destul de ametita cit sa uit de citeva ori sa caut sau sa intemeiez iara topicul dranc cols. drept pentru care am facut polutii nocturne mai peste tot pe forum.
am si citit dupa ce-am inchis sandramaua, iar dimineata, culmea extazului (ma rog, imi cam rodeam unghiile) n-am avut nici pe dracu. ba chiar m-am simtsit foarte fresh, de unde rezulta ca mi-a priit.
in fine, am fost sa trimit un fax de 23 de pagini (sefa a palit cind i-am spus dimensiunile si m-a trimis in alta parte, oricum mai aproape decit posta si cica mai ieftin) si pe drum spre casa am zis sa intru scurtut (si doar informativ!) (ca si ieri...) intr-un magazin. de unde am cumparat chestii fara care nu mai puteam trai, printre care si ulei de rapitsa. (?!) deci da.
asa, dar ceva constelatsii s-au asezat mai bine (?), pentru ca bine-am facut ca am intrat; i-am depistat printre rafturi (cum se cheama rafturile intr-un magazin?) pe ferhat si hale. hale nu m-a vazut, asa ca mi-am asezat tandru sfecla pe umarul lui ferhat, care a intrat in joc si m-a intrebat destul de tare cit sa-l auda nevasta-sa "si, beibi, ce facem diseara?". na, ne-am pupat, chiar mi-a fost dor de ea.
arata resplendisant.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

pfuuuuuuuuuuuu
citeam si eu ca omul linistit forumul (am vrut sa postez asta pe muzica, dar credetsi-ma ca totusi nu e cazul) cind deodata mi-am dat seama ca am inceput sa dansez, apoi am inceput sa ma zbintsui (nu, nu mi-am dat seama pina la urma ca stateam pe o ****, mersi), e o muzica super tsopaitoare la radio, habar nu am ce, techno, house, ma-sa, n-am stiut niceodata sa deosebesc genurile muzicheale, dar drept si adevarat va spun ca am impresia ca tastez ca si cum as fi ala de la clape.
o yeah, am chef de disco
teoretic ma duc la baut, da` mai incolo.

a, ca sa imbin utilul cu placutul. de miecuri ora 3 aprox dimineatsa pina in clipa de fatsa n-am fumat deloc. deci se poate. in seara asta probabil ca o sa fumez.
nu, n-am suferit ca la electroshocuri. mi-a fost foarte pofta sa fumez, atit. n-am murit fara, dovada vie:D si graitoare fiind faptul ca dau submit imediat.

ah, ce frumos copiez de pe petre/nml si ma mut pe weblog .
muzica e!
(ce e muzica e? un titlu sau delirez?)
acum e underworld la radio, nu stiu ce anume, cum, am prins intr-o clipa. piesa dinainte era ceva gen dr. alban (hihi!) din tineretile mele, cintat de o gagica, de altfel putsine interventsii a avut, mai mult a fost riiiitm. hai ca.
salutari, clyde.

[gazeta_de_perete]

am ajuns pe la 6 la ex-f si am plecat de-acolo pe bicicleta. hehe.
pedalatul de azi e cam de 10 km (mersi, mersi) dintre care vreo 3 la vale, dansind, facind opturi cum ar veni (hahaha). miine cred ca voi fi legumicola, dar inceputul e facut. (sunt si-acum.)
zi misto, parol.
plus tracy chapman (cu ea am fost la plimbare). musai sa-mi iau niste casti valabile.
miine acelasi program.
(saua mea de la pegas era mai faina, orisicitusi.)
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

ieri m-a minat din urma cheful de treaba (da, am ajuns sa experimentez si senzatii de astea), asa ca in vasta mea vizuina am facut oaresce curat. am mutat chiar si niste mobile, ca sa se potriveasca bicicleta in peisaj. evident ca n-am terminat, nici nu cred ca o voi face curind, o minune nu dureaza mai mult de 24 de ore.
ca dovada a faptului ca m-am expus ieri cu webcamul am uite cite voturi in poll. hihi.
sunt cam varza pentru ca am terminat si cartea aia (ei, nu mai spun care) si doresc sa-i multsumesc pe aceasta cale postasului care la 9 si ceva a sunat la mine, sa primesc un pachet pentru un vecin. da` ce-s io, nene? daca mai face glumitsa asta vreodata, ii fac reclamatsie, pardon.
ma duc acusica sa recuperez niste percici de la colts, pentru ca da, atsi ghicit, diseara avem SATC. si o sa ma uit si la friends, uite-asa, de ciuda.
(asta daca nu adorm cu capul in taste pina atunci.)

ieri cind dereticam (P~) se invirtea un cd recuperat si nestiut, cu muzica de tsopaiala, straineza, pe care am redescoperit cu drag N&D si Voltaj (sper ca ma citeste un_domn, nu zic la misto).

ieri n-am fost pe dealuri. mi-e dor, ultima data mi-am ascutsit simtsurile in noapte. nu de frica. e frumos.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

e finala mica. germania - mexic.
la imnul mexicului (mda, o sa urmeze niste repetitsii) jucatorii mexicani au avut totsi mina dreapta in dreptul inimii, dar altfel, cu palma paralela cu solul si cintau cu totsii, la fel si suporterii lor in tribune. la imnul germaniei s-a auzit tot stadionul, normal. eu nu stiu imnul romaniei, versurile adica. cred ca nu-s singura. mi-ar placea sa fiu un suporter infocat. finala mare e in frankfurt, aveam tot outfitul sa merg sa racnesc pentru brazilia, dar cei 80 de euro cit am auzit ca e biletul, m-au facut sa ma razgindesc. in fond, e si la tv, dar n-am fost niciodata pe stadion, cred.
am auzit la radio ca la anu' posturile tv nationale vor transmite doar doua meciuri, restul, sanatate, la tv cu plata. hehe, sport bar, here i come.
imi place antrenorul nemtsilor, juergen klinsmann. are o mutra simpatica foc.



si de franz beckenbauer imi place.



mi-am adus aminte ca pe vremea surprizelor cu fotbalisti, imi placea 20 de la italia parca, mancini.

ma intorc la meci. paradoxal, am cam terminat curatsenia. imi vine greu sa cred.

a. o uitasem p-asta : ce vremuri!


_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

fundal sonor integrala pink floyd, sa fac o treaba gospodareasca.
so, ieri, pe linga faptul ca nu eram unde ar fi trebuit sa fiu, mi-am mai si facut pofta cu lacrimi in ochi cu citeva minute de la londra, dupa care mi-am luat zborul spre ogor, de unde m-am inturnat tirziu in noapte, am cracanat radioul si am mai prins niste doua piese beatles care erau gata sa ma faca sa hohotesc. noroc c-a fost mult de munca, n-am prea avut timp sa ma gindesc la ce-am pierdut la orele cind pierdeam.
asa, motivul enorm pentru care m-am bucurat ca era radioul crapat si ca eram si intimplator atenta la ce gargarisea nenea ala a fost ca mnealui a spus acum incepe pe ard o selectsie a momentelor mai importante de la live8. am tsishnit spre butonul rosu al teveului, bucurie mare, ard e unul din posturile pe care le prind (nu prind nici un post muzical in general).
ei, si-am stat calare pe teve pina s-a terminat emisiunea, respectiv 5 si 25. a scris pe ecran, incepeau stirile.
a meritat.
speram sa nu dea foarte mult din berlin, a fost foarte ok. in cele cam 4 ore jumatate au surprins esentsialul, cred.
si-acum impresii de-a valma.
la un moment dat m-am apucat sa notez ce ascultasem, deja erau prea multsi. si spoturile alea erau cam spuki.
so, inceputul cu coldplay si ashcroft, care au meritat o lacrima. macar. da, bai, sunt patetica, ce pana mea, macar atit.
mutat la paris la craig david si la o tina arena in duet, tina arena chiar de doua ori in duet, ca e gravida de nu mai poate. fain.
impresionant de fiecare data cind aratau cit popor era peste tot, frate, multsi, multsi.
de la berlin die aerzte cred, nu-s fana, neinteresant. tokyo, good charlotte, not my type. orisicum.
paris sau roma, un country-rocker gen tim mcgraw, total necunoscut mie, cu bicepsi si par la subrats. bunuts el asa.



(A site all about country's hottest couple, Tim McGraw and Faith Hill, aha, intseleg.)

din johannesburg o groaza de necunoscutsi mie, dar buni buni de tot. ce mi-a atras atentsia si mi-a amintit de buena vista social club e o chestie pe numele ei, daca l-am retsinut bine, orchestra baobab (am retsinut bine : Senegal mbalax - a fusion of afro-cuban elements with various local sounds drawn from senegal's diverse cultural traditions.) asa, tot aratau publicul si e destul de socant ca-n africa de sud era plin de negri. da, sunt blonda, chiar la un moment dat au aratat o blonda printre ei, era cam stinghera. na, nu stiu cum imi imaginam treaba asta, oricum ceva mai omogen. trebuie s-o intreb pe sophia neaparat.



din londra elton john, nu m-a impresionat foarte, nuj de ce. in schimb R.E.M. super si zarghitul de vocal c-o banda carnavalesca albastra vopsita peste ochi, cool.
tokyo, bjork, aproape luat cu rau. uuu, mi-e imposibil sa descriu. dar e de bine ce zic eu aici.
berlin, green day, agresiv, dar m-au mai trezit, good point. in asteptarea pink floydului (prezentatorul a facut un soi de reclama si m-am prins c-or sa-i dea pe la sfirsit), mi-am spus sa pun ceasul, dar era ca si sigur ca nu m-as fi trezit. asa ca am incercat sa nu ma intind, m-am dat cu jde creme, deh, keepin` busy.
roma, zucchero, fain. cred ca tot acolo si duran duran, de taiat vena, parol.
philadelphia will smith. hm. celine dion din las vegas sau los angeles, pisicu meu, de unde are ea shoul ei epocal, broadcastuit via toronto. f fain, nesperat. a cintat ceva necunoscut pen mine si a dansat fain intr-o veselie. sper sa nu dau cu paru-n mocirla, gen marlene dietrich emoticon angelic. misto deci.
madonna la londra cu suita ei de dansatori si alea alea. u2 tot de-acolo. annie lennox impresionanta pentru mine, cu doua piese eurythmics parca. arata betonel la virsta ei, zic eo.
dido si Youssou NDour, mi-au placut.
velvet revolver cu slashu not bad, ma mir. adica ma mir ca n-am strimbat din nas, nu e genul meu, da am inghitsit:P.
philadelphia destiny`s child sexy si misto urmate la mine la tv de jay-z& linking park. fain, dar ce moaca avea jay-z, telectual tot, hihi.
stevie wonder fain, dar injurat azi pe cei care au facut selectsia pentru ca nu l-au dat cu bucata cintata impreuna cu baietselul ala frumos de la maroon 5.
londra, the who si pink floyd. la pink floyd aproape ca n-am respirat (ma rog, totusi fumam, eram oricum emotionata pina pe la un preinfarct...) imediat dupa berlinul cu roxy music si gealous guy, la care am bocit ca nebuna, de am zgiltsiit canapeaua si era sa-mi cada scrumiera de pe genunchi, m-am incalzit brusc, m-am descheiat, tot tacimul. oooooooooooooooooooof.
tot berlinul cu beach boys si good vibration, incredibil.
parisul cu muse (not bad) si shakira blonda si dansinda si dulcica. a cintat whenever nu stiu cum, aia cu noroaiele, ca are ea preferinte din astea, bag seama. si-a dansat intr-o veselie. avea toace ascutite.
de pe undeva din tara galilor daca am inteles bine a fost peter gabriel cu un nene negru de le zicea misto intr-o limba exotica. era putin public.
moscova pet shop boys, ce vremuri.
philadelphia bon jovi (am cintat si eo), bon jovi cu tsitse intr-o bluza mulata si pantaloni aprox culoru pielii, rocker sexy.
un final cu robbie williams. si-apoi paul mccartney, ajutat de george michael. si toti pe scena la marele final.
i-am uitat pe black eyed peas din philadelphia, nu cine stie ce nebunie, vocalista lor mi s-a parut pardon cam proasta, dar a fost fain ca surpriza lor au fost (repet la greu) nevasta lui bob marley si unul dintre baietii lor, i-am uitat numele, semana bine tare. au cintat get up stand up.
si, cum am putut, bob geldof si I Don't Like Mondays de pe vremurile Boomtown Rats. tare mosu, jos palaria.

ei, pe fundalul asta, m-a lovit o melancoleala aaaaazi... (ieri, in fine) m-am culcat pe lumina, n-am regrete. pentru vizionare, pentru absenta cum nu...
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

i-am pus titlu si-am ramas in pana. dar asta nu va ramine asa.
acum vreo luna jumatate am observat ca strada mea are un rol relativ strategic (eu stiam, dar nu stiam daca si ceilalti si mi s-a confirmat atunci) : nu stiu ce cautam pe la geam cind am vazut o groaza de oameni imbracati in straie de sarbatoare preumblindu-se ordonat pe strada (era fronleichnam (ziua primei comuniuni sau asa ceva, savinlazarescutintu zice ca a doua joi dupa Rusalii). azi dimineata agitatie ca la manifestatie; dat fiind ca auzisem la radio cum ca e nu sti ce adunare politica in orasel, am deschis scurt geamul, l-am vazut pe nenea la costum si mi-am vazut mai departe de ale mele.
am dormit si-am visat aventuros (gen spiderman feminin si-aici insert emoticon rusinat) si-as mai fi visat, dar ardea sa sun la job sa vad daca ma doresc. convorbire la modul urmator:
-buna, gazeta sunt.
-o vrei pe gazeta?
-alo!!! sunt la telefon!
-da, o intrebam pe sefa ta daca are nevoie de tine sau nu.
-a.
cert neuronul inca escalada un gard cu gauri in visul abia trecut. in fine, mi-au urat ei o duminica placuta, sunt cam devastata. asa, am pus receptorul in furca si am auzit iar ceva suspect. geam larg deschis : concert in piata! am stat in fund pe pervaz, era un cor pe scari, le ziceau interesant (desi erau ceva piese religioase in engleza, pricepeam si eu pe ici pe colo help me god sau diverse asemanatoare si ma cam simteam ca pe vremuri cind urcam spre ripa galbena si auzeam la clubul cfr acorduri de chitara si intram si dadeam peste niste ciudati si nu stiam cum sa iesim mai delicat (mmm concertul de colinde de la pitesti de-acum citiva ani hihi)), gospel cum zice M.
biserica are clopote noi. nu ma incinta deloc aspectul, ma deruteaza complet.

cred ca dau o tura cu bicicleta. nu stiu ce cd sa-mi iau. sau radio?

ps petre is alive again.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

ieri i-au facut de 7 ani...

cu bicicleta, traseu nou, curaj la deal. geil ist geil!!! in afara faptului ca am omorit ca la 247 musculite care mi s-au lipit peste tot pe piele (unde era descoperita, aha), a fost fantaxtic!
am fost prin oras, pe cimpuri si prin padure. pe cimpuri nici tipenie, asa ca de ce n-as tipa eu!? inutil de adaugat ca mi-am permis si niste cintari periculoase desprinse de pe cedeul care este. in sensul ca am cintat de-a rasunat valea.
miine daca imi mai pot misca ciolanele batrine vreau sa repet experienta.
ex-f era inchis, c-am vrut sa-mi oblojesc gitlejul insetat cu un radler. radlerul e o descoperire mareata, pastrez limitele cantitatii de lichide pe care o ingurgitez, dar nu creste alcoolul. phuuu ce smecherie!

mmm mai am 8 tigari din romanica. nu pachete. grabiti-va cu proviziile alea, ca ma ruinez complet. peste vreo zece min or sa mai fie 7. si daca rezist cu ele pina marti seara la SATC, acolo le pun cruce.

visez cu evrei si cu englezi si cu al doilea razboi mondial, am uitat sa precizez.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

pentru toti fanii mei :

dupa lupte seculare care au durat cam 10 zile, aminate mereu cu ah nu acum, poate diseara, poate miine-dimineata, acum citeva minute mi-am taiat unghiile la picioare (port tot 40, multumesc de intrebare). acum cu resturile ma gindesc sa fac o sculptura modesta sau sa le dau cu oja, ca sa fiu mai prezentabela pe cind m-oi intilnit cu skorpi.
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

Daddy, daddy, come and look
See what I have found
A little ways away from here
While digging in the ground

Come away melinda
Come in and close the door
It’s nothing, just a picture-book
They had before the war

Daddy, daddy, come and see
Daddy, come and look
Why, there’s four or five
Little melinda girls
Inside my picture book

Come away melinda
Come in and close the door
There were lots of little girls like you
Before they had the war

Oh daddy, daddy, come and see
Daddy, hurry do
Why, there’s someone
In a pretty dress
She’s all grown up like you
Won’t you tell me why

Come away melinda
Come in and close the door
That someone is your mummy
You had before the war

Daddy, daddy, tell me if you can
Why can’t things be
The way they were
Before the war began

Come away melinda
Come in and close the door
The answer lies in yesterday
Before they had the war
_________________
How low can you go?

[gazeta_de_perete]

Calul si Locomotiva, fabula de G. Sion

La o statiune-a caii ferate
Un cal vine-odata cu narile-unflate
Vede-acea machina ce maninca foc
Gata ca sa plece, stind inca pe loc.
Necajit ii zice : -Dar ce faci aice?
Ce tot tipi mereu la auzul meu?
Ehei, jupineasa, fermecatoreasa,
In desert voiesti ca sa umilesti
Fericitul nume care-l am pe lume.
Eu sunt destinat a fi premiat,
Iar tu, sfarimata, ca mini, lepadata,
Ai sa putrezesti, ai sa ruginesti
Sau au sa te vinza ca pe-un cot de pinza.
Ca pe-un lucru prost, ca cum n-ai fi fost.
Nu cumva iti vine sa te-ntreci cu mine?
-Ba preabucuros, cal laudaros!
Machina porneste, tiuie, vuieste,
Muge ca un taur si ca un balaur.
Merge ca furtuna si o tine una.
Calul galopeaza, fuge si rincheaza,
Zboara pe cimpie ca o vijelie.
Dar mult nu trecu si calul cazu,
Obosit de tot, se opri in bot.
Muri, vai de el, ca un biet misel.
Dar rivala sa? Ea mereu zbura.

Cind stiinta, arta, sunt in concurinta,
Proasta ignoranta cade-n neputinta.
Cine va progresul sa-l mai tina-n loc,
Este, ca si calul, un biet dobitoc.


merci, maman. :)
_________________
How low can you go?