Maseaua de minte

[Emilia]

quote:Originally posted by *****

Nu am nici o fobie pe lumea asta si ma felicit ca sunt o femeie puternica. Am insa o slabiciune. Am evitat intotdeauna inmormantarile. Mi se pare ingrozitor ca oamenii morti trebuie plimbati prin tot orasul cu mare tam tam si muzica, si mai ales cu sicriele deschise. E o traditie cretina pe care nu stiu cum o s-o pastrez atunci cand imi va veni randul sa-mi ingrop apropiatii.
Am avut cosmaruri ani te zile cand m-au pus "rudele" sa-mi sarut tatal mort in sicriu. As fi vrut sa-i pastrez imaginea vie, senina si calda si nu sa raman cu cosmarul omului mort si rece din fata mea. Mi-am iubit enorm tatal si i-am urat pe toti ca m-au silit atunci sa-l vad mort in fata okilor cu atat mai mult cu cat mi-a murit in brate.
La moarte bunicului meu am refuzat sa ma apropii de camera unde a fost tinut. Am ramas astfel cu imaginea bunicului meu minunat, vesel si frumos pe care il asteptam intr-o dimineata la cafea. Nu am mai venit insa pentru ca o masina nenorocita a dat peste el. Am fost trista, distrusa dar am ramas cu imaginea lui vie si mi-e mai usor sa vb despre el, despre moartea sa, fara sa plang. Cand insa imi amintesc de tatal meu, si am imaginea lui mort in fata mea , sunt pur si simplu ingrozita si nu pot sa vorbesc despre el cu usurinta.

Cand o sa mor, o sa las prin testament sa fiu incinerata. Si daca incinerare nu se poate, atunci sa ma puna intr-un sicriu si sa ma acopere si sa ma duca la biserica nu sa ma tzina acasa si sa sperii copii, vecini sau nepoti. Nu vreau sa-mi chinui copiii sau rudele sa ma boceasca si sa ma taraie intr-o masina prin tot orasul, cum nu vreau sa-mi faca vreo pomenire unde sa vina o gramada de necunoscuti sa manance si sa se veseleasca. NU, vreau sa isi aminteasca ei de mine, sa nu iroseasca banii pe pomeni si sa dea, daca vor celor care au cu adevarat nevoie. Unor oameni saraci care cu siguranta si-ar aduce aminte de mine. Traditia ordodoxa a inmormantarii mi se pare cumva barbara, lipsita de decenta si de civilizatie
-------------------------------------------------------------------------------






Perfect de acord cu tine; ma rog sa se breveteze inventia finlandezilor: congelare si dezintegrare. Parca e mai curat si mai frumos decat incinerarea.

As fi vrut ca moartea sa fie o chestie mai demna: sa dispari, sa te topesti ... whatever, dar in liniste si fara mare tevatura si fara sa ramana dupa tine o carcasa de care ceilalti trebuie sa se scape.

In ceea ce priveste frica, mi-e frica de oamenii fara simtul umorului, de brute si de violenta. De oamenii cu care nu poti discuta si al caror argument e pumnul.

Si ma tem uneori ca nu-mi va ajunge timpul in aceasta viata sa fac tot ce-mi doresc. In sensul acesta, as putea spune ca intr-un fel ma tem de curgerea timpului.

Dar cele doua mari spaime sunt violenta si moartea.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Pe o strada lunga scurta se ducea un om venind.

Postul din 2 decembrie 2004 ma descrie perfect pe mine cea din 2 decembrie 2005: somn, Tuborg si senzatie de uichend. Si hotararea sa slabesc. De cati ani imi propun asta, acum as fi putut fi fotomodela.