Maseaua de minte

[Emilia]

Scartzaie scaunul mai tare ca de obicei, sau poate ma misc eu mai mult, pentru ca n-am chef sa fiu aici!!

Cand am venit din Germania a fost altceva: stiam ca mai stau doua saptamani si gata, iar vacanta! Acum nu mai am nici o perspectiva pana la Craciun, ceea ce e deprimant.

Dar e super ca de Craciun s-ar putea sa plec iar in Germania ... si nu singura ... tare mi-ar placea!

Ce-am facut in vacanta? Am dormit, am citit (sunt dependenta de comisarul Maigret, cumpar tot ce apare si apar destul de frecvent - am inteles ca-n total sunt vreo 175 de volume *gulp*), am fost la Sinaia, la Predeal si la Brasov (cu escala obligatorie prin Azuga), dar n-am urcat pe munte mai deloc. Doar in Sinaia am crezut ca-mi dau sufletul urcand la Stana Regala, o mie doua sute si ceva de metri, un drum pavat si destul de frumusel, dar taaaaaaaaaaare lung si obositor.
Deh, kilogramele si fumatul, e limpede.

Mi-a placut enorm la Sinaia, mai mult ca oricand si mi-a placut la Brasov restaurantul pe care l-am descoperit langa piata sfatului - super elegant si curat si ... uuuuuuuuh, ce rau mi-a parut ca ne repezisem la o pizza pe bulevard si n-am asteptat sa mancam acolo!!! Mancarea arata super: cartofi prajiti si chestii normale pareau a fi, dar servite foarte estetic pe farfurii dreptunghiulare colorate (care albastre, care negre) si cu niste bete infipte in ele, ca un coc de Cio-cio-san. Avea un aer japonez, desi pe meniu scria ca e o veche crama romaneasca, un han medieval sau cam asa ceva.

Oricum, super super super misto.

Am plans cand am ajuns in Bucuresti, am plans duminica si m-am jelit ca nu vreau la serviciu ... greu mai sunt si eu de suportat in anumite momente!!

Am un post liber, da' nu mai vreau s-o aduc pe M. O sa-mi caut o absolventa de engleza (si de ce nu un absolvent?? lol) si gata. Cand ma gandesc la toata galagia cu care ar trebui sa traiesc in birou daca o aduc pe M ... ouch! Parca o aud chicotind si comentandu-mi mailurile rand pe rand si perspectiva ma inspaimanta. Nu stiu de ce i-am propus vreodata sa vina sa lucreze cu mine. Am accese pe care nu le inteleg.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Am trecut pe pagina doi si m-am emotionat

Intai am crezut ca am postat io aiurea si am creat un topic nou sau ceva. Pe urma mi-am dat seama ca e o noua pagina.

Emilie, emilie ... vezi ce grija am eu de tine?
_________________
I like being me!

[Emilia]

Si inca ceva ... azi e 31 august si vad ca scrie acolo sub *emilia* ca "joined 31 martie".

Ce dragute sunt fetele, cum tin ele minte toate datele de nastere si aniversarile :p
_________________
I like being me!

[Emilia]

La o saptamana si mai bine dupa ce m-am intors din vacanta inca ma mai intreaba lumea cum ma simt si daca m-am adaptat. Cred ca mi se citeste pe chip inadaptarea!!!

M-am adaptat ... sa zicem. Muncesc cu spor, am facut cateva chestii super, dar tot am senzatia aia aiurea ca nu e locul meu aici. Si ma gandesc ca de fapt EU trebuie sa fac in asa fel incat sa fie locul meu. Ne mutam in alt birou curand si poate o sa ma ajute schimbarea de peisaj.

Am fost la doo nunti in ultimele uichenduri; cred ca am ajuns la varsta cand da in noi strechea maritisului/ insuratorii ... a fost frumos, n-am prins nici un buchet ( :lol: ), dar m-am distrat super, chiar daca ultima nunta a fost duminica noapte si am venit chiauna la serviciu.

As vrea sa locuiesc singura intr-o casa frumoasa si luminoasa.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Nu merge desprecopii (m-am dependentizat si acolo; se pare ca-s foarte predispusa la dependente), asa ca mi-am adus aminte de Emilia.

Am mainile aspre iarasi, si le-am cremuit de le-am innebunit cand am plecat de acasa.

Nu stiu ce sa scriu.

Am visat-o pe Dana, am visat-o rau de tot, ma sunase, plangea ... mi se facuse asa de mila de ea, asa ce l-as fi luat pe nemernic la bataie!!! Nu stiu de ce eram convinsa ca el o chinuie, poate imi spusese si ea ceva ... nu stiu. Si era urat afara, ploua si era nor, intunecat asa, iar eu eram acasa (de ce nu aprindeam lumina?) si se cocea o prajitura in cuptor. Daca n-ar fi trebuit sa stau sa pazesc prajitura aia, probabil ca ma duceam la Dana. Dar de ce nu i-am inchis focul?

Oricum, nu cred ca e nimic si sper sa nici nu fie nimic niciodata. Doar ca aseara m-am intalnit cu "cuinele" si am vorbit de Dana si Cuine a zis "sper ca e fericita". Of. Sper sa fie si Cuine fericita ... e deja deprimant de slaba si capul ii pare deodata prea mare!! Mi-e ciuda ca n-am cum s-o ajut, ca ma simt asa departe de ea, ca uneori stam si fumam intr-o tacere jenanta si eu ca sa rup tacerea nu gasesc alta solutie decat sa spun un banc.

Dar au trecut totusi doi ani de cand nu mai vorbim, doi ani de cand ne vedem la bere in gasca si schimbam banalitati, poate si informatii, dar nu sentimente. Cred ca mi-am tocit simtul pentru ea in acesti doi ani si acum oricat as vrea nu pot sa-l reascut. Si o simt si pe ea stinghera si ma inchid si mai tare.

E departe tare vremea cand ne scriam scrisori zilnic ... si ne vedeam tot zilnic si le citeam impreuna. O iubeam enorm pe vremea aia, inadmisibil de mult!

M-am schimbat ceva de atunci.

[Emilia]

Sunt racita!!!!!! Victorie!!!! Am motiv sa scriu pe weblogul de bube si dureri :lol:

desprecopii e tot picat si taaaare imi lipseste - nu stiu ce are.

Muncesc cu pauze mici si dese (acum si cu pauza de masa, ca e 1); m-am indopat cu toate aspirinele, paracetamoalele si ceaiurile de pe lume ... ma simt naspa si vreau sa-mi treaca.

Am visat-o pe LL, pentru prima oara inofensiva. Chiar prietenoasa, draguta. Tot ma gandesc uneori ca daca ne-am fi cunoscut in alt context (si daca ne-am fi cunoscut at all, desi nu se stie niciodata si eu nu-mi pierd speranta) am fi putut fi prietene.

Oare mai am prietene? Livia, da. Dar mai departe ... nu stiu.

Ma duc la masa - dupa sarmale si pizza pufoasa, acuma poftesc la mamaliguta cu branza!!!!
_________________
I like being me!

[Emilia]

que una que dos y tres
que tomalacaté

obosita si neputincioasa ma simt
am visat ca oricat as fi tinut regim nu slabeam nici un kil si ca de nespalare incepusem sa chelesc in frunte

chiar ca nu le mai pot duce pe toate, abia astept sa vina fata noua de luni sa ma mai usureze de munci

si gata

back to work

voiam doar sa ma descarc

si sa povestesc aiureala asta de vis

da' trece si asta

ata outra!
_________________
I like being me!

[Emilia]

Se zice ca timpul trece. Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp.

Incerc de multa vreme o senzatie ca viata imi scapa printre degete, ca azi e ianuarie, maine e deja decembrie, ca nu e timp pentru tot ce mi-am propus!

Si mi-aduc aminte de "Valurile", Virginia Woolf. Am citit-o demult, mi-a placut foarte tare si de la o vreme ma obsedeaza o fraza de acolo, eroul deja la o varsta matura reflecteaza asupra trecerii timpului si pasajul asta ma urmareste constant:

<<As I drop asleep at night it strikes me sometimes with a pang that I shall never see savages in Tahiti spearing fish by the light of a blazing cresset, or a lion spring in the jungle, or a naked man eating raw flesh. Nor shall I learn Russian or read the Vedas.>>

Cand eram mica, voiam sa ma fac prezentatoare de televiziune. Viata m-a purtat pe alte carari si nu regret, pentru ca sunt fericita si multumita cu ceea ce am si cu ceea ce fac, dar ... regret toate lucrurile la care renunt atunci cand fac o alegere (chiar daca e o alegere inteleapta). Regret ca nu pot sa mai invat pian, ca niciodata nu voi vedea intreaga lume asa cum vreau (as vrea sa traiesc macar cateva luni in fiecare parte a lumii, sa cunosc toti oamenii!), of. Simt ca "nu voi invata niciodata limba rusa" si asta ma ucide.

Cred ca e foarte important sa traim in prezent si sa nu anticipam lucrurile. Adesea ma surprind in ianuarie dorindu-mi cu ardoare sa fie iulie, ca sa merg in Spania, sau in august dorindu-mi sa fie deja ziua mea din nou (februarie . Mi-am dat seama ca de lunile alea care se scurg intre eu nu ma bucur deplin, fug prin ele ca sa ajung acolo unde imi doresc. Si pierd.

Mi-am dat seama prima data ca timpul a luat-o la goana in '93 sau '94, cand am realizat ca au trecut X ani de la revolutie si iata, pentru mine fusese ieri! Anii de dinainte de revolutie, poate si fiindca au fost ani de copilarie, treceau molcom, imi dadeam seama de ei si de trecere. Anii de dupa revolutie au zburat pur si simplu.

Mi-am dat seama unde ne duce pana la urma trecerea asta in martie, cand am inmormantat-o pe bunica mea. Nu am crezut ca ar putea sa moara, desi vorbea adesea de moarte si eram constienta ca va veni intr-o zi.

Imi pare rau ca trecem prin timp numai o data. Imi doresc sa trec frumos si va doresc si voua acelasi lucru.

Si parca mi s-a luat o piatra de pe inima povestind. Chiar ma chinuia constiinta faptului ca se termina, ca fugim spre sfarsit.
_________________
I like being me!

[Emilia]

http://etext.library.adelaide.edu.au/w/woolf/virginia/w91w/complete.html
_________________
I like being me!

[Emilia]

In weblogul de bube si dureri consemnez o noua durere absolut chinuitoare de stomac, cauzata dupa toate probabilitatile de cantitatea imensa de semninte nutline ingurgitate ieri in fata televizorului (Acasa Tv, Numai iubirea )

N-am dormit de trei nopti, dar azi noapte parca a fost cel mai chinuitor; am facut febra, am visat urat, aveam frisoane ... o porcarie. Si totusi am venit la servici azi ... masochism?

Si acum mi-e rau, dar totusi e suportabil.

Doar ma enerveaza frisoanele si durerea de cap.

M-as duce acasa sa ma culc.
_________________
I like being me!

[Emilia]

http://www.tabulata.com/fcatedral.jpg

"Calea catre Santiago incepe de la usa ta. Trebuie doar sa te urnesti din prag si sa pornesti la drum ..."

Povestea incepe intr-o seara de toamna a anului 830 in inima padurilor galiciene, unde calugarul Pelagio, pe drept cuvant considerat sfant de catre contemporani, se retrasese in rugaciune si meditatie. Chiar cand ochii lui se inaltau spre cer in ruga, iata ca o minune nemaivazuta cutremura bolta si primele stele ale noptii incepura sa se desprinda roiuri-roiuri cazand pe pamant. Ingenuncheat, calugarul petrecu intreaga noapte in rugaciune, iar la revarsatul zorilor, impreuna cu un grup de sateni dintr-o mica comuna invecinata, dadu fuga sa vada urmele lasate de ploaia de astri. Un mormant roman cladit din marmura alba ca laptele le fu rasplata.

... si legenda spune ca mormantul adapostea ramasitele pamantesti ale Sfantului Apostol Iacov (Sant-Yago, in spaniola veche), ramasite indelung cautate de crestinatate si regasite in pamantul magic al Galiciei.

Dupa unii, Compostela inseamna chiar "Campo de las estrellas", campul cu stele.

Frumoase legende ... frumoasa si catedrala ce s-a inaltat deasupra mormantului Apostolului, in locul ce avea sa devina mai taziu inima provinciei Galicia si apoi insasi capitala ei politica: Santiago de Compostela.

Frumoasa si Galicia, cel mai verde pamant al Spaniei, cu oameni simpli si traditii pastrate din batrani, cu o limba dulce ("o galego") mai apropiata de portugheza decat de spaniola si pe care, din pacate, multi se rusineaza sa o vorbeasca temandu-se ca ar putea fi luati drept "paletos" (needucati) de catre compatriotii lor castilieni.

Am fost foarte surprinsa sa aflu ca galicienii se considera ... celti (!), revendicandu-se de la un mitic Breogan, intemeietorul primelor asezari din regiune, dupa cum afirma si mai jos:

"The name -galeg-o and -gal-iza- came from the goidelic -old woman- , more convenient the -mother goddess- <<Cail-laech>>.
When the Romans first come to Galiza, the historical Galiza, after crossing the river Douro, they found the first Celtic tribe - the worshipers of -Cail-laech- from were came the first Latin name for the area -Cal-leac-ia- and the name of the people the -Cal-laec-i-. The people local particular celtic hard pronunciation rend it : Gal-leac-ia and -gal-leg-o , from were come the actual name, Galiza. So Galeg-os means the sons of the mother-goddess, and Galiza the -beautifull land of the Moother-goddess of the goidelic Celts."

Doar o alta legenda? Posibil. Galicienii sunt insa foarte mandri de ea si pe mitul originii lor celte se sprijina acum marea industrie a turismului in Galicia. Vrajitoarele ("as meigas") sunt la mare pret in pravaliile de suveniruri din centrul vechi al orasului, iar leprechaunii si spiridusii de tot felul isi gasesc si ei reprezentarea. Superbe bijuterii din argint incrustate cu simboluri celte sunt de vanzare in toate "xoierias" (magazinele de giuvaericale) din centru si nu esti pelerin adevarat daca nu te sprijini mandru in toiagul decorat cu "cuncha de Santiago", o scoica asemanatoare simbolului Shell si nu porti palaria groasa de pelerin, cu boruri late.

Am ajuns in Galicia cu o bursa acordata de Institutul pentru Promovarea Limbii Galiciene (Instituto da Lingua Galega, pe scurt ILGA) si am invatat, o data cu limba, sa iubesc acest colt verde de Spanie cu o dragoste pe care Catalunya sau Madridul nu mi-au putut-o starni.

Dar despre asta vom vorbi alta data ...
_________________
I like being me!

[Emilia]

Avem doo "gotice" in vizita, foarte negre, foarte reci, foarte pierce-uite. Una vorbeste bine engleza, cealalta mai asa si asa.

Iar eu stau cucuvea sa le ascult cum se converseaza, ca deh, mi-astept jumatatea.

Tare as vrea acasa ...

Tare as vrea la Madrid.

Fir-ar sa fie, donatii pentru mine nu se fac?!?!?!?! :lol:

A, uitasem de ce am tinut mortis sa scriu azi aici: l-am visat pe Gheorghe. Ii povesteam de rezultatele Anastasiei la scoala ... era (lol) blond si extrem de atragator.

Un vis super ciudat; am si uitat cum e sa-mi placa de Gheorghe ...
_________________
I like being me!

[Emilia]

Oooooooooooooooh, posta!

Ce subiect inaltator!

Va recomand din suflet oficiul 34, unde troneaza niste doamne amabile ce nu s-a mai vazut!

Cand intri pe usa, daca e cineva inauntru, parca dinadins lungesc discutia cu persoana aceea. Daca e un arab cu bani multi (primise odata unul 53 de milioane prin Western Union), sunt topite toate si ii fac temenele, uitand ca la alte ghisee asteapta oameni. Pe arabul de care vorbesc l-au servit toate, fara exceptie, inclusiv diriginta. S-a facut coada, lumea protesta, ele numarau bani si se bagau in seama cu nenea, care abia rupea romaneste.

Daca intri inauntru si nu e nimeni (ah, fericire!), baga botul in computer si se fac ca-s ocupate. Butoneaza in draci, doar doar oi pleca - in fond ce conteaza ca vrei sa iei un timbru sau sa intrebi cat costa o cartela de internet??? Daca tusesti sau te hazardezi cu un "Fiti amabila" (nu este!!!), zbiara la tine "Nu vedeti ca sunt ocupata?!", cu varianta menita a te umple de rusine ca le-ai "deranjat": NU VEDETI CA NUMAR?!?!??!

Ouch. Numara. E bine s-o lasam in pace. S-ar putea sa-i ia vreo cateva luni, poate ani. Poate copiii nostri vor cumpara timbre cand noi nu vom mai fi si ea va fi terminat de numarat

Ai gresit un formular? Dumnezeule! Cel mai bine e sa pleci singur, rusinat si cu coada intre picioare. Nu mai intreba nimic, daca nu vrei sa-ti strici ziua. Celor care le reproseaza ca-s asa nepoliticoase le raspund: "Da' credeti ca mie imi place toata ziua sa ma cert cu atatia oameni lipsiti de educatie?" Saraca de ea, se vede ca nu-i place. De-aia e si frustrata. Ce viata deprimanta!!

Vrei sa trimiti bani la tara? Super! Hai sa vedem cum se procedeaza: mandatul telegrafic a fost inlocuit de sistemul de trimitere prin internet ... dar ce te faci cand ea nu stie sa umble cu dracia aia? In sfarsit se descurca, scrie suma si-ti cere localitatea si codul posta. Spui: sat cutare, comuna cutare ... aaaaaaaaaaa!!! Pardon!! In sat nu se livreaza banii. Tre sa mearga mama la posta din comuna. Dar tu cunosti satul si pe postas si i-ai mai trimis mamei bani de zeci de ori, fara probleme, asa ca o contrazici: Ba da, banii ajung chiar in sat. Treceti acolo satul. Ei, acuma tanti Vaca_de_la_posta deja se supara. Adica cine te crezi tu?!?! Ea stie ca nu se livreaza bani in sat. Dupa o discutie in contradictoriu care te binedispune pentru tot restul zilei, accepta sa puna si numele satului pe mandat. Comentariul ei: "Sa vedem, poate aveti noroc!"

Dragii mei, cam asa e la noi la posta. Tantile alea sunt acolo de o vesnicie, una din ele mi se pare ca de curand a fost si promovata, iar scarbosenia ce le carcaterizeaza e nemarginita.

Mai nou tresar si devin brusc amabile la aparitia dirigintei (au o diriginta noua, foarte amabila). Le-a venit si o colega tanara si draguta, la ghiseul careia daca ajungi te poti simti norocos. Dar ele nu s-au schimbat. Deh, naravul din fire ...
_________________
I like being me!

[Emilia]

Am citit doua Rodica Ojog care nu mi-au placut. Mi se pare ca din tot stilul ei au ramas doar cliseele, iar ceea ce in cartile cu Melania parea dragut (reminiscente dintr-o epoca mai stilata, sa zic), acuma deja oboseste. Personajele sunt simple caricaturi, firul narativ se rupe, apar contradictii, inadvertente si alte asemenea "neplaceri" care ma dezamagesc.

Ma dezamageste si desprecopii, cantonat in dezbateri cretine si certuri inutile pe teme de apartenenta religioasa. Naiba, cand imparti lumea in ortodocsi si sectanti, ce sa mai astept de la tine?!?! Ma deprima oamenii care considera ortodoxia sau catolicismul religii. Poate si pentru ca odata am fost foarte atasata de subiectul "credinta".

Imi place "The Hours", pe care am luat-o de la British si-mi pare rau ca n-am timp sa citesc si ca ma pierd in carti de duzina, care ma deceptioneaza inevitabil.

In afara de asta ... muncesc cu destul spor si-mi spun incontinuu ca pot mai mult.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Back online.

Dupa o ferventa cura de 2 saptamani, am revenit azi la McDonald's si acuma rontai de zor covrigei mini brezel in punga roshie.

Explicatia e, pe undeva, si ca ma doare gatul (ceea ce justifica nevoia de weblog ))) si trebuie sa rontai ceva ca sa nu mai tot inghit saliva incontinuu, dureros, ca nebuna.

De Mc Do mi-a fost perfect sila. Duminica seara m-a prins ploaia pe la Unirea si am fugit inauntru la mac, ca aveam de asteptat vreo ora si mi-era frig s-o stau afara. Am baut o cafea si, pentru ca n-aveam carte la mine, am citit reclama la "megdonaldz, iarna shi coltzunashi" ... iar azi am fost sa iau porcariile ca coltunasi, ca mi-era gandul la ei, 'tu-le marketingu' :lol: .

Desigur, au fost gretosi, paine goala cu un sos iute si gras.

Incep sa intru intr-o stare de vacanta; am chef sa stau in casa, sa beau ceai la gura sobei.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Pardon, zic: "o ferventa cura de doo luni"

Se vede
_________________
I like being me!

[Emilia]

Mi-e somn.

Ieri a fost o senzatie ciudata de uichend (pe la 6 o sunam pe mama de-aiurea, uitand ca NU e weekend, deci n-am minute gratuite in retea; pe seara, vorbind de un coleg care sunase sa ne spuna ca mananca sorici (miam!), ziceam "Pai sa ne aduca si noua LUNI!!" ).

Am fost la fabrica de bere Tuborg, la ziua portilor deschise. Imi plac fabricile - mai ales astea moderne, super-automatizate. Imi place aerul de eficienta care se desprinde din automatizarile alea; imi da idei pentru munca mea pe undeva si ma face sa o vad din alta perspectiva. Nu mi-ar placea sa lucrez intr-o fabrica, dar imi place sa le vizitez. Imi place si sa vad CUM se fac lucrurile ... adevarul ca iau de bune atatea chestii pentru care cineva undeva totusi munceste ...

Foarte de curand mi-am dat seama ca multe chestii nu cresc in copaci.

Mi-aduc aminte prima oara cand am vazut perne de vanzare la un magazin :lol: ... super tare ... aveam vreo 10 ani si am ramas perplexa. Ma gandeam, nu stiu cum, ca pernele, la fel ca si plapuma, perdelele si ce mai are omul prin casa pur si simplu cresc acolo in casa. Plus ca stiam ca pernele noastre le facuse mamaie ... ma gandeam ca poate mamaiele lumii asta fac: perne!

Ieri i-a adus un pustiulica mamei niste compuneri sa i le traduca in franceza ... erau dementiale! Superbe, pustiul ala are un talent enorm. Am citit, am ramas uimita ... si m-am umplut de invidie. Vreau si eu sa am talent! dintre toate talentele din lume, pe asta la scris as vrea cel mai mult sa-l am

Acum citesc Haruki Murakami si ma incanta.

Ieri am fost la Carturesti si nu ma mai saturam cautand carti, muzica, am rascolit toate rafturile, m-am uitat la toate CD-urile, am lasat vreo 600 de mii cu regretul ca n-am vreo cateva milioane sa las. Am iarasi un puseu de entuziasm cu muzica, cu lectura si imi place. Cu numai cateva zile in urma declaram ca m-am plictisit de tot ce se scrie, ca nu ma intereseaza nimic si nu mai am ce citi.

Si ma cantonasem in Maigret, Grisham si Rodica Ojog - o reduta la literaturii de consum rapid. De usar y tirar, desi nu cred ca voi fi vreodata in stare sa arunc ceva, oricat de inutil si prost ar fi.

Vreau sa am parul lung si sa fiu slaba, slaba, slaba ... aerul ala romantic.

Parca ma vad iarasi punandu-mi new year resulution "sa slabesc". Asta e. Un an nou intotdeauna pare atat de proaspat si de promitator - si de fapt e aceeasi banda rulanta care te aduce de unde ai plecat doar ca ... cu un an mai batran! Si se invarte din ce in ce mai repede, din pacate.

Mi-e somn.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Se face noapte, pare sa nu mai ploua, incepe sa mi se reflecte monitorul in geam si vede tot biroul cum stau e pe weblog in loc sa muncesc, dar what the heck! E prima zi dupa vacanta!!! Insist sa spun vacanta si nu concediu, la fel cum in facultate insistam sa spun ca merg " la scoala", spre mirarea prietenelor mamei, care brusc incepeau sa calculeze cam cati ani ar trebui sa am si de ce mai sunt inca la scoala cand ele ma stiau studenta

Ieri am fost la Mall si ne-am uitat la copii cum se joaca; beyatul face: vrei si tu la jucarii acolo? Io: nu, eu vreau o jucarie de-aia! De care? O fetita! Hehe, cam devreme totusi. Sau, nu stiu daca devreme, dar oricum nu e un moment bun. Plus ca nu vreau sa ma ingras, nu vreau sa am responsabilitati, nu vreau sa fiu parinte, vreau sa fiu eu, nu "mama lu' Gigel".

Anul asta n-am facut nici o "new year's resolution", ca n-am avut chef. Am facut un soi de bilant pe 30 sau 31, da' scurt, ca nici de asta n-am avut chef. A fost un an bun, am dus-o bine si multumesc lui Dumnezeu! Tot asa sa ne fie si anul asta ... si-mi aduc aminte de madam aia din Numai iubirea, nu stiu cum o cheama, parca Alina, care tot ii dadea cu "daca Dumnezeu le-ar da celor care ne privesc macar jumatate din norocul meu, ar fi foarte fericiti ... macar jumatate sa le dea" .... mai sa fie! Da' de ce sa nu ne dea de doo ori norocul ei, de pilda? Adica de ce jumatate? Se teme ca am putea fi prea fericiti? Mi s-a parut o prostie asta cu jumatate. Eh, io stric ca ma uit la "din culisele primei telenovele romanesti" Da' la ce altceva sa ma uit?

Ei, si a fost o vacanta ca-n povesti, cu somnic mult la gura sobei, cu piftie si alte bunatati facute de manutele mele (si nesarate, ca mereu mi-e frica sa nu pun prea multa sare, asa ca inevitabil pun prea putina), cu plimbari lungi prin centre comerciale (doar nu prin parc!!!) si librarii, cu carti care mai de care ("Bonjour paresse" pe care atata am asteptat-o m-a dezamagit) si cu filmulete-comedii-romantice, ca sa simt ca e Craciun si vacanta.

Azi-noapte n-am putut sa adorm ... aveam un fel de nervi, zau daca nu ma simteam ca-n prima zi de scoala (ti-ai calcat uniforma? sortuletul? gulerasul? ti-ai facut ghiozdanul?); de alaturi canta metallica si ma zapacea, am cerut oprirea zgomotului, dar s-a produs doar inlocuirea lui cu un soi de jazz cu care iarasi n-am putut adormi ... am numarat pana la 200 si pe urma de la 200 inapoi, m-am gandit la mama, la mamaie, la iarna, la cutremurul din Thailanda si la filmul cu Bridget Jones ("like a version"!!! )), pe urma iar la servici, la colegi, la planul pe anul asta, la ce fatza naspa o sa am maine daca nu adorm ... si pe urma a sunat ceasul si mi-am zis, confuza, "deci am adormit pana la urma?".

Thank God e o zi linistita, fara mari stresuri (asa si trebe sa fie, ca oricum stress o sa fie tot anul la greu), e cald si avem o tona de ciocolata din Italia, ma duc sa-mi mai umplu o sticla de apa de la dozatorul de jos ca al nostru s-a golit si pe drum o sa ma gandesc la ceva constructiv de facut in ora jumate care mi-a mai ramas de stat

La multi ani tuturor ... si victoria spiritului asupra materiei! (cu copirait)
_________________
I like being me!

[Emilia]

Azi ne-a crapat curentul de sase ori, asa ca s-ar putea sa nu mai apuc sa postez nimica. Oricum n-are importanta - n-am nimic major de zis.

Imi place ca e ceata, nu-mi place starea pe care mi-o da vremea asta. Sunt botoasa si n-am chef sa ma streseze nimeni, ceea ce imposibil. As vrea sa stau singura in birou, da' la criza de spatiu in care ne zbatem singur nu mai e nici patronul

Stii ce vreau de la viata acuma? Un birou mare, luminos, aerisit, cu spatiu mult si un scaun de piele, comod. Sa nu fie cald si sa-mi pot pune muzica.

Ma gandesc ca m-as concentra mai bine intr-un birou ca ala
_________________
I like being me!

[Emilia]

A, si mai voiam sa zic o chestie: am citit ca cica e chestie de politete elementara, daca ai un weblog, sa postezi regulat. Poate nu zilnic, da' macar saptamanal.

Pisicii.

E patru fix.

Ma iubesteeeeeeeeee!
_________________
I like being me!

[Emilia]

Si crocodilul grai:

"Dumnezeu nu are mâna stânga pentru ca la dreapta lui îsi aseaza alesii, si, de vreme ce osânditii se duc în iad, la stânga lui Dumnezeu nu se mai aseaza nimeni" ... sau poate El insusi e de-a dreapta unui alt Dumnezeu?

Mai mult nu va zic ...


_________________
I like being me!

[Emilia]

Tradare!

Am fost tradata, secretul meu a fost dezvaluit lumii intregi si acum doar obligatoria inregistrare pe saitul lui Gheorghe mai tine la distanta vulturii dornici a se infrupta din weblogul meu!!! :ppp

Kidding. nu ma deranjeaza deloc; oricum prima grija a fost sa cenzurez partile "esentiale" :lol: :lol:

Si uite asa blogul personal devine public si Emilia taie fara mila expresii si sentimente incomode sau rusinoase sau doar prea personale.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Sunt la serviciu, dar nu ma pot concentra.

Am fost la tigara, m-am intors, am povestit tuturor de inmormantare, dar tot nu ma pot concentra. Pentru ca nu pot sa cred in asemenea accidente stupide. Pentru ca nu pot sa cred ca un nemernic cu 140 la ora te poate lasa fara familie, fara cei dragi, in doar cateva secunde. Groaznice secunde.

I s-a intamplat unei colege de birou. O fata linistita, prea linistita, de care mi-era drag, dar o mai si boscorodeam. O fata slabuta tare, de care mi-a parut rau acum doua saptamani cand s-a imbolanvit si au internat-o pentru operatie. De care mi-a parut si mai rau cand am mers s-o vedem si era stravezie, satula de mizeria din spital. Mi-aduc aminte ca am intrebat-o daca parintii ei nu vin sa o vada, pentru ca stiam ca nu e din Bucuresti.

Si ce bucuroasa eram duminica si cum le povesteam tuturor ca s-a facut bine si vine de luni ...

Nu stiu.

De cand cu accidentul asta sunt asa amarata, parca nu am chef de nimic, nu ma pot concentra la nimic. Ieri la biserica doar pe Cosbuc il aveam in cap: cum pier miseii, daca pier cei buni asa?

Nu stiu. Se pare ca miseii scapa, daca au masini tari si suficienti bani. Dar scapa oare si de vina de a fi omorat un om?

Doamne fereste!

Zic "Doamne fereste" la fiecare doua vorbe de la o vreme.

Si-s amarata.

***

In alta ordine de idei, constat ca obsesia de a compara locurile si intamplarile inca o mai am. Nu pot sa judec un eveniment decat prin comparatie, dar nu sunt singura. Cat despre locuri, nu mai vorbesc: macar un "aer" comun si tot le gasesc cu alte locuri pe care le-am vazut. Poate e modul meu de a ma integra in spatiul respectiv, de a mi-l insusi.

Ce prostii spun. Niciodata nu am fost in stare sa vorbesc cu cuvinte mari.

***

Si in a treia ordine de idei, ce mare porcarie a facut Ceausescu uniformizand in asemenea hal toate orasele mai mici din tara asta!!! Incredibil cum "centrul civic" e peste tot la fel (casa de cultura, primaria si nelipsita "arteziana"), incredibil cum vazute din tren, cu cartierele lor groaznice de blocuri, par unul si acelasi oras aruncat din loc in loc cu copy/ paste!!

[Emilia]

por Ramon Sampedro

Mar adentro, mar adentro,
y en la ingravidez del fondo
donde se cumplen los sueños,
se juntan dos voluntades
para cumplir un deseo.

Un beso enciende la vida
con un relámpago y un trueno,
y en una metamorfosis
mi cuerpo no es ya mi cuerpo;
es como penetrar al centro del universo:

El abrazo más pueril,
y el más puro de los besos,
hasta vernos reducidos
en un único deseo:

Tu mirada y mi mirada
como un eco repitiendo, sin palabras:
más adentro, más adentro,
hasta el más allá del todo
por la sangre y por los huesos.

Pero me despierto siempre
y siempre quiero estar muerto
para seguir con mi boca
enredada en tus cabellos.

[Emilia]

La mall intotdeauna mi-e prea frig, dar de data asta mi-am luat pulover la mine.

Nu vreau sa scriu despre Mar adentro.

Adica as vrea, dar nu stiu cum - pentru ca oricum as spune, tot nu si-ar putea face nimeni o idee despre cum este pentru mine.

Asa ca mai bine zic: duceti-va si-l vedeti. Merita.

PS. Sa aveti batista la voi ... io n-am avut.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Pentru ca n-am ce spune si nu-s in stare nici blogul asta sa-l tin mi-am mai creat unul!

Da, da, mi-am creat un blog (super marfa design-ul) in care n-am ce scrie si bantui pe aici dupa inspiratie.

Initial l-am menit ca pe un paratrasnet de vise, pentru ca prea visez mult si colorat si nebuneste si nu stiu de ce. Nu stiu sa analizez vise, nici nu vreau sa alunec pe panta asta. Le iau asa cum sunt, ma amuz si le uit.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Ploua tare si mi-e somn.

Si cred ca-mi aduc si putin aminte de Germania.

Mi-a placut foarte mult in Germania anul asta, in ciuda ploii si a amenintarilor cu inundatii. Am fost la bâlci si am avut bani, pentru prima oara, sa ma dau in tiribombe si sa iau lozuri si in general sa nu ma simt ca o miloaga. A fost minunat! Desi am cam imbatranit - mi se face frica in comèdii si ma ia ameteala cand ma vad la inaltimea aia. Si mi-e frica pentru toti copiii care se dau fara nici o grija ... ma gandesc ca foarte usor ar putea aluneca pe sub barele alea de protectie.

In rest, odihna multa si shopping cat cuprinde.

Si acum sunt nedumerita de stirea cu Banica jr si Andreea Marin, pentru ca l-am vazut vineri seara pe Banica jr in Coyote si am vazut-o si pe ea, dar as fi bagat mana in foc ca nu e nimeni cunoscut.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Acesta e un caiet ca toate caietele. adica un site ca toate siteurile.

nu merge tastatura ca lumea si nu pot sa bat cu caps, asa ca uitam de caps pe moment.

azi am avut un good hair day, in caz ca intereseaza pe cineva. e o senzatie supermarfa sa-ti stea parul bine toata ziua. numai cine are parul moale si firul subtire ma poate intelege. dar secretul meu acum e spuma de volum de la Nivea. ups, am dat un caps. ca sa vezi brandul, cum isi cerea el drepturile :d

da, de la Nivea. tubul ala cu forma de amfora, deosebit de toate spumele din raft, care te face imediat sa-l iei in mana, sa-l pipai, sa te uiti la pret, sa-l lasi jos, sa-ti amintesti de tipa din reclama care avea parul ca al tau si dupa ce s-a dat cu spuma i-a stat mult mai bine, sa-l iei iar din raft, sa-ti numeri banii si pana la urma sa-l cumperi, cu tot cu fixativ, ce naiba!

spuma care nu imbacseste parul, nu face matreata, are o reclama simpla si de efect in care apare o domnisoara care seamana cu mine, spuma aia pe care o recomanzi pe urma la toata lumea (oare o fi voie sa fac reclama pe forum? da' asta nu e reclama, ca nu iau nici un ban de la nivea, dimpotriva, io ii ingrash pe ei!!)

o minunatie, dragilor, e cazul sa incepeti sa va dati volum cu spuma minune - probabil singurul produs nivea care-mi place.

a propos, cica niveo/a ar insemna in spaniola "nins" sau "alb ca zapada", desi nu l-am gasit in dictionare.

in alta ordine de idei, m-am apucat de studiat sociologie, citesc in continuare fiecare Maigret care apare si ma uit la telenovela secretul Mariei pe antena lui voiculescu. Incompatibile?

eu cred ca nimic nu e incompatibil. important e sa fie compatibil cu tine.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Am ramas inchisa in lift. Cateva minute, dar suficiente ca sa-mi inchipui tot felul de prapastii si sa ma apuce o frica irationala de caderea de la etajul 6 intr-o cutie de metal, impreuna cu o punga in care se afla orez cu legume de la restaurantul chinezesc din Mall.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Am crescut in casa cu bunicii din partea tatalui, din Oltenia. Ei s-au mutat la Bucuresti cand s-au casatorit parintii mei. Casa de la tara au vandut-o pentru ca ai mei sa-si poata lua casa in Bucuresti.
Le spuneam mamaie si tataie. Tataie a murit cand aveam 8 ani si nu mi-l aduc aminte prea bine. Era un om linistit, insa mereu a avut probleme mari cu bautura si, in ultimii ani, cu prostata. Cea mai clara amintire pe care o am despre el este ca isi petrecea zilele in poarta (stam la curte), privind la trecatori. Si mamaie avea o placere deosebita sa croseteze "la strada, la banga" - adica pe banca pe care am avut-o multa vreme in strada, in fata portii si care nu mai exista acum. Mamaie a murit anul trecut. Povestea multe, cu rusii, cu razboiul (cum a fost tataie "prinzioner" la rusi), cu comunistii care i-au luat strabunicului "jlepurile" si casele (strabunicul era mare chiabur se pare; negustor cu nu stiu cate slepuri pe Dunare si o strada de case). Imi povestea si povestea tuturor cum a crescut ea "cu mama de-a doua"; mama ei a murit cand era ea foarte mica, iar mama vitrega, desi niciodata nu s-a purtat rau cu ea, se pare ca era o femeie destul de rece, iar mamaie ii stia de frica. Dealtfel marea ei durere era ca aceasta mama vitrega a maritat-o la 16 ani, in loc s-o lase sa faca scoala de moase la Craiova, asa cum visa ea.

In Bucuresti mamaie nu prea s-a obisnuit si a stat mai mult in casa. In ultimii ani mergea doar la biserica si la alimentara; inainte mai iesea in Cismigiu, sau prin vizite pe la neamuri, dar mereu cu frica de mijloacele de transport, ca se temea sa nu ia cumva in directia gresita si sa se rataceasca. Vorbea olteneste si de graiul ei oltenesc mi-e cel mai dor si plang cand aud olteneste ...

Ii placea sa se uite la filme si le cam confunda cu realitatea (cum face si bunica mea cealalta, Oma ) Si avea un talent unic de a poci cuvintele, care pe noi ne amuza la culme.

Intr-o seara am vazut un film din seria Harlequin, in care un tanar pe nume Steve trecea prin tot soiul de necazuri ca sa fie impreuna cu iubita lui. A fost foarte impresionata si seara la culcare imi zice, "Saracu' Shtevie ala, mama, cate mai avu de tras!" Ea citea scrisul, si Steve, vorba aia, seaaaamana cu Stevie

Alta data trecea prin sufragerie tocmai cand se dadea la TV o reclama veche veche: "Daca doriti sa cumparati un PC, ganditi IBM". Si numai ce-o aud pe mamaie catre televizor: "Un pisic? Da' ce sa facem, muica, noi cu pisic?"

Numele medicamentelor nu le "nemerea" niciodata, de ma faceam de ras la farmacie cerand "Catopil" sau "Isonidit". Cand suna cineva si raspundea ea, era distractie mare, caci cerea tuturor sa se prezinte, dar nu-si mai amintea pe urma numele si ne transmitea niste prostiiiii ...

Draga de ea, ce mult am iubit-o, cu crizele ei de nervi (era bolnava de nervi si specula mult treaba asta, mai ales cand era vorba sa mancam tot, sa intram in casa seara de la joaca ... ne stia toata curtea!); cu palariuta ei de duminica si jachetele crosetate de mana ei; cu rochiile pe care i le admiram mereu si macatele mereu impecabile de pe pat. N-a fost niciodata o mare doamna, doar o femeie simpla. Stia sa scrie si sa citeasca; scria bilete comice, asa cum vorbea: "Iuliene, ma dusai la pâne, gasasti cheea supt pres" ii lasa lui tata bilet pe poarta , iar pe prima foaie a Bibliei notase cu litere mari: "Cand voi fi in mormant, sa va aduceti aminte de mine". Multa vreme mi s-a parut o prostie insemnarea asta, dar ce pretioasa este acum, de cand am pierdut-o pe mamaie!

Mi-aduc aminte mult de ea; am crescut cu ea practic si mereu o stiam in casa ... cand a murit, saptamani intregi aveam senzatia ca e inca acolo, ca e in camera ei, ca n-a plecat ... O visez foarte foarte des si mereu moarta, e super ciudat. Visez ca se intoarce "putin", asa moarta cum este, sa mai mearga o data la biserica sau sa mai faca o coliva de-aia de 10 kg pentru hram. Fusese bucatareasa si era piua intai la serbarile de hram, unde facea si coliva si mesele festive ale parintelui.
_________________
I like being me!