Maseaua de minte

[Emilia]

Lol, mi-am tras weblog Ma amuza, pentru ca nu credeam totusi ca voi ajunge aici, desi imi doream (exhibitionistul din noi!:pp) si ma sperie, pentru ca, deh, tre sa te temi oleaca de spatiul public, de toti acei ochi invizibili atintiti asupra ta etc etc etc

Imi creste, a nu stiu cata oara, o masea de minte. In fiecare an se chinuie (si ma chinuie!!) cateva zile sa iasa, apoi decide ca lumea nu e inca pregatita pentru ea si se retrage. Poate se retrage ca sa-si adune puteri pentru la anul.

Am s-o anesteziez cu o tigara.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Hahahahaha! Tocmai cand voiam sa incep pe un ton meditativ ceva de genul "sunt plictisitoare; cui i se nazare sa scrie pe un forum povesti despre maseaua de minte etc.", mi s-a incarcat pagina si a inceput sa mi se plimbe o masea pe ecran!!!! Era reclama de la happydent, care isi intindea tentaculele prin toata pagina ... mai nou am observat ca asa se poarta: apare un banner printr-un colt al paginii si, cand ti-e lumea mai draga te trezesti ca se intinde cat pagina, de vrei-nu vrei dai click pe saitul furnizorului. Smart!

Am fost la masa, crispy strips, miam miam ... mi-a trecut si maseaua si depresia provocata de intalnirea cu cantarul de azi-dimineata.

Vreau si eu sa plec la Roma, cred, dar nu singura.

Gata, back to work ... mmmm ... weblogs are FUN, i'm becoming addicted. :lol:

[Emilia]

Mexicanul e tembel, da' si io ii calc cu mandrie pe urme! Asta este acuma, am luat teapa. Nu ca ar fi mare lucru, da' mi-e ciuda ca am picat!!!

Ah, neaparat sa caut cum se zice la omida ... oruga, evident. Oruga si ortiga: nu-i de mirare ca le confundam constant.

Si gata.

[Emilia]

www.yetisports.net/yestisports3 e Pingu' meu preferat! Stau ce stau si mi se face dor de el si ma apuc sa caut prin mail mesajul in care am primit linkul si sa intru, ca nu-s in stare sa mi-l bookmarkui
Bookwormul de la yahoo! e atat de folosit ca e mereu in History; doar bat g. si mi se completeaza linkul

Iar am avut o mica depresie legata de excesul de greutate. Am citit diverse opinii si diete pe diverse saituri, dar sunt atat de diferite!!!! La naiba, fiecare persoana e diferita - de ce ar exista o singura dieta pentru toti?! Plus ca n-ai de unde sti care-s eficiente ... plus ca e asa de greu sa incepi!! Pe bune, e horror. Eu ma apuc in fiecare luni, uneori si marti, miercuri, joi ... daca ma apuca vreo suparare de-asta serioasa pe propria-mi delasare. Chestia ca ma culc seara cu mare ambitie si dimineata ma trezesc cu o superfoame ... si gata. Pizza, meniu frigarui, mc puishor, crispy ... you name it, i'll eat it

Ah, si ciocolata. Preferabil cu Tiramisu. Si cola, fara cola nu se poate.

Ce sa zic ... e ca si cu fumatul. Nu-mi fac probleme la inceput si pe urma e prea tarziu. Cand m-am apucat eram convinsa ca pot sa renunt in orice moment si cred ca un an sau doi am trait cu convingerea asta: ca fumez de placere, de plictiseala, dar nu dintr-o dependenta fata de tigara. Inca imi mai justific uneori incapacitatea de-a ma lasa prin "imi place! n-am chef". Nu suport chestia cu "si daca ma las, de ce m-apuc? Doar suma viciilor e constanta!" - yukk! Am auzit-o de prea multe ori.

Da. Si asa cu papa. Am inceput sa mananc "haotic" de prin octombrie, in Spania am avut o mica tentativa de a ma controla (dealtfel reusita, dar abandonata), pe urma a venit Craciunul ... acuma o sa fie Pastele ... am zis ca dupa Paste nu se mai poate, trebuie sa ma las de fast food si bonjur, dar asta ar insemna sa mananc la servici si prefer sa ies. (

Vedem.

Poate ma iau dupa saitul ala de nutritie si ma apuc sa scriu in jurnal ce mananc in fiecare zi, ca sa vad "daca mananc de foame sau de nervi/stress etc". Ca toti marii hipopotami, io mananc de placere :d

Eh, trece. Cand ajung la 55 de kile imi fac pagina pe net )

Gata. La munca, nu la spart seminte!!!

[Emilia]

Lol, apropo de mexican - io uitasem ca azi e intai aprilie!!!
Hehe, cred ca nu prea stiu de gluma
_________________
I like being me!

[Emilia]

Ma doare fundul de atata stat pe scaun; as vrea sa plec acasa, dar inca nu se poate. Imi colcaie mintea de planuri: vreau sa fac chestii mari, sa ma fac remarcata, sa-mi creasca salariul Lol, fara gluma, poate ar trebui totusi sa cer o marire, ca nu ma mai descurc! E culmea, m-am invatat foarte cheltuitoare.

Vreau sa fac traducerea pentru concurs, dar e grea al naibii si n-am inspiratie. Poate ma duc maine sa mai citesc ceva descriptiv, sa-mi intru in mood.

Tre sa fac comentariul la legea cu interzicerea fumatului, da' mai degraba m-as plimba, sa-mi mai dezmortesc le dos ... e foarte frumos afara si as pleca de tot, de fapt.

Eh.

Am planuri mari; ramane de vazut cate se realizeaza si din astea, cate au succes. Si din cele care au succes, pentru cate mi se vor recunoaste meritele mie Like I care.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Am venit la servici ca sa muncesc linistita, dar neavand chei a trebuit sa ma combin cu o colega si acum suport companie Plus ca mai e si alta lume pe aici ... e aproape la fel de animat ca in timpul saptamanii! Mi-am pus casti, asa ca bubuie eminem pe fundalul muzicilor mele. Tres joli.

Parca vad ca scriu doo mesaje, imi vad mailul si ma car. In fond saptamana e facuta pentru munca si uichendul pentru distractie!

Mi-am luat lamai si grefuri sa ma apuc de faimoasa cura de slabire. Prima consecinta a acestui suc acru-amar e ca ma ustura buzele ca naiba

Sambata viitoare insa vreau sa vad rezultate concrete. Am calculat ca pana atunci ajung la 8 lamai si incep s-o iau in jos. That's gonna be sour!!! Da' sper sa fie si eficient.

Am vazut azi un film execrabil tradus, dar frumusel in felul lui. S-a chemat What Dreams May Come sau ceva de genul asta, cu Robin Williams. Vorba lu' frate-meu: daca faceau si jocul n-ar fi avut decat de castigat!!! Oricum arata pe alocuri ca un adventure. Lol.

Mi-am adus aminte de Andrei Gheorghe si de filmul cu baronul Munchausen. Si de Fisher King.

O sa-mi scot castile. Deja muzica de afara e mai tare ca a mea din casti si simt ca-mi crapa capul din cauza diferentei radicale de stil. Inteleg ca se simte omul bine sambata la servici ... da' poate vreau si eu sa ma simt. Si, cu toate astea, n-o sa spun nimic. Unii spun ca asa se aduna resentimente; da' la mine nu e cazul Pur si simplu nu vreau sa-i stric omului bucuria. Ma gandesc ca si mie mi-ar placea sa fiu lasata sa ascult muzicile mele la maxim.

Mi-e frig, ma duc sa-mi iau ceva pe mine.

[Emilia]

M-am plictisit de weblog. Am postat doo randuri pe un forum de filme si cica tre sa enhance, sa fie cel putin un paragraf. Dar n-am inspiratie, asa ca cele doo randuri imi vor fi sterse.

Trist.
_________________
I like being me!

[Emilia]

M-am zapacit. Am cautat cuvinte pentru traducere, am cautat contexte pentru sinonime pe google, am dat de o groaza de bloguri si m-am zapacit. Nu trebuie, de fapt, sa dai decat de un singur blog. Pe urma mergi din link in link pana la nebunie.

Am constatat cu aceasta ocazie ca sunt normala, fericita si plictisitoare. Oamenii interesanti par a fi cei care au o nefericire, un dor care-i macina ... cei care sunt neintelesi. Trist dar adevarat, nu voi fi niciodata artista in nici un domeniu, pentru ca-mi lipseste acest ingredient esential.

Am ajuns intr-unul din acele momente ale vietii cand iti dai seama ca nu vei invata niciodata limba rusa.

Desi cine stie?
_________________
I like being me!

[Emilia]

Morriña, morriña ...

[Emilia]

Intre traduceri si rapoarte si [bingo!!! rapoarte trebuia sa le trimit, lol] ... m-am zapacit.

Am trimis rapoartele, slava Domnului ca e o saptamana potolita, altfel aici muream de boala copipeist. Boala profesionala, deh.

N-am chef sa scriu, voiam doar sa-mi salvez weblogul, in caz ca ar fi urmat curand sa fie transferat in vreun centru de primire pentru blogi abandonati

S-au intamplat prea multe ... sau mi se pare. De fapt am mult mai mult mai mult de munca pe aceiasi bani. Hehe, numai io puteam sa accept asa o oferta avantajoasa si sa ma mai simt si privilegiata ca mi s-a acordat incredere!!

[Emilia]

Bolnava. Cred ca-s racita, sau, in orice caz, ma simt de parca as fi. Am vrut sa stau acasa, dar totusi am venit ... si ma simt naspaaaaaa. Ma doare capul, ma ustura gatul, sunt moale si fara vlaga, ma doare pielea toata. Am vitamina C si Tagremin sa iau diseara. Mi-e ciuda ca tocmai azi am racit, cand incepe cursul. Mult-asteptat. Daca n-as fi putut sa ma duc??

N-am chef sa fac nimic. Nici nu mai stiu exact ce am de facut. Am facut anunturi care zac in tavita mea de pe masa, totusi mi-au venit destule CV-uri si poate azi as putea sa incep sa chem din ei la interviu. Dar n-am chef. Ma doare capul. Mi-e somn. Mi-e sila.

Ah, vreau sa ma fac bineeee!!!!! Acum!!! (

[Emilia]

Hehe, mesajul anterior are numarul 13.
Vreau sa vad filme. Sa stau pe canapea si sa atipesc din cand in cand.
As putea sa-mi iau liber, dar imi zic "atunci de ce am mai venit??".
Mai sunt 6 ore pana plec la engleza.

[Emilia]

Mi-e frig si mi-e foame. Ma doare gatul. Am gasit un mod de a ma plange fara sa deranjez pe nimeni. Poate doar pe cititorii weblogului, dar ei sunt liber sa mute pe alt blog mai interesant.
Aseara am fost la o prezentare de super cratitzi care gatesc fara apa, bla bla bla, alimente naturale cu proprietatile nutritive intacte, ble bla bla, am gustat din legumele alea insipide si mi-a fost rau toata noaptea. Nu-mi plac oamenii care fac vanzari, pana la urma toti aia buni ceea ce incearca sa faca este sa-ti inoculeze un mod de gandire, ori asta nu accept!!! Iar domnul de aseara mi s-a parut la fel ca un predicator prost, care si ala incearca sa-ti impuna ideile lui prin chichitze retorice si manipulare pe fata pana la urma.

Ma doare capul. Ma doare, ma doare, imi zvacneste, la ceafa, la tample, la frunte ... ma doare gatul, ma ustura interiorul, la gorge, la garganta, salivez parca mai mult ca de obicei si e un chin sa inghit atata saliva. Mi-e sete, mi-e foame, n-am chef de nimic, mi-e somn, mi-e lene. E geamul deschis si mi-e si frig.

Gata, m-am vaitat destul!

Dar mai am o tema de amaraciune: sunt racita si GRASA. Sunt foarte grasa. Am luat azi o bluza pe care n-o mai purtam demult ca-mi era prea mare si mi-e fixa pe solduri. Am doar doi pantaloni pe care-i mai pot purta si-i rotesc intre ei pana se vor rupe (presumably amandoi odata, atunci sa te tii!). Am numai bluze scurte, cu care arat din ce in ce mai ridicol. Si nu vreau sa-mi iau haine mai mari, pentru ca "alrfel nu mai slabesc".

Mi-am adus aminte de gara din Munchen, cand am fost cu Jose. Si de Strassbourg, din care n-am vazut decat tramvaiele.

Vreau vacanta, urasc raceala!
_________________
I like being me!

[Emilia]

Ma doare capul cu ravna. Si gatul. Si persista lipsa de chef. Azi n-am facut nimic mai mult decat sa primesc si sa trimit e-mailuri in stanga si-n dreapta, ca o curea de transmisie. N-am chef de nimic altceva. Mai sunt 4 ore pana la curs. Sper sa nu fie cald inauntru, ca o sa mor.

Azi n-am fumat deloc. La cum ma rascaie in gat, nici nu ma mira.

Imi vine sa plang, sa plec acasa, sa dorm, sa ma vaiet, sa tip la toata lumea de nervi ca nu ma simt bine, n-am chef sa vad pe nimeni, sa nu imi zica nimeni nimic, sa nu ma intrebe lucian cuvinte, sa nu ma bage nimeni in seama. Si pe urma, daca nu ma baga in seama, zic ca-s niste motherfuckeri, ca io aici mor pe baricade si pe ei ii doare in fund.

J'ai mal a la tete. Nu stiu ce sa mai iau. Mi-as face ceai, dar mi-e lene.
_________________
I like being me!

[Emilia]

cum simte domnisoara smilla zapda
_________________
I like being me!

[Emilia]

imi place campania lui basescu
ma doare gatul
am observat ca tin un weblog marcat de bube si dureri: a inceput cu o durere de masea, a continuat cu o durere de ... de de toate, acum durerea din gat ma impinge din nou sa scriu ... 'tis interesting
m-am apucat din nou sa invat lec cu o pustoaica din firma care are curand licenta: e super amuzant, imi amintesc atatea chestii - si de lec si de mine, de cum eram atunci ...

inteleptul vorbeste de idei, inteligentul de fapte, iar prostul de ceea ce a mancat ...

ma obsedeaza fraza asta de cateva zile
cred ca as vrea sa fiu inteleapta, dar despre ce idei sa vorbesc?

azi la curs am vorbit despre arta si ne-a intrebat proful daca credem ca cei care merg la galerii de arta si-s asa art fanatics sunt snobi
copiii au zis ca da, ca un tablou nu trebuie sa stai sa-l intelegi, sa-i cunosti istoria, sa cunosti biografia pictorului si this kind of crap, ca all you need to say in front of a painting is whether you like it or not ... no whys at all, they're all crap anyway
era un pusti particularly pornit, cam cum eram si noi poate la varsta lui, "ce naiba ne trebe atata poezie - tot semestrul asta am facut numai poezie, this is sooooooooo crappy, staaaaaaai si diseci ce-a vrut sa spuna poetul, de parca poti tu vreodata sa stii clar ce-a vrut sa spuna. Interpretari aberante, sa ia ochii lumii, asta e critica literara". Uneori ma simt foarte departe de varsta lor, ma simt intr-adevar mai inteleapta decat ei pentru ca am invatat ceva ce ei inca nu stiu: sa vad ambele fete ale oricarui lucru. Sau, daca vrei, sa vad orice idee tridimensional: sa fiu in stare s-o rasucesc pe toate fetele si sa o inteleg din toate punctele de vedere. Asta ma face si putin lipsita de opinie - practic cand mi se cere parerea imi vin in minte toate aceste idei diferite asupra temei respective si le-as exprima pe toate fara sa ma identific cu nici una.
_________________
I like being me!

[Emilia]

revin, am pierdut firul la primul blog

aseara am avut o mica criza de constiinta, foarte repede rezolvata dealtfel

si, asupra somnului (cum zice Teodoreanu), m-a palit un gand super pacific cu care as avea mari sanse sa candidez la miss univers probabil. gandul zicea in felul urmator: traim o singura data punct. orice s-ar spune, posibilele reincarnari sau viata vesnica in paradis nu au nimic de-a face cu ceea ce traim aici, acum, vineri, la ora 20:31 in sectorul 6 din Bucuresti. daca intr-adevar exista, vor fi cu totul altceva, iar eu voi fi o alta persoana, diferita de *emilia* de acum. poate nici nu m-as (re)cunoaste.

asa incat (si acuma vine partea cu world peace de dat juriul pe spate):

de ce naiba ne facem atata rau unii altora, ne imbrancim intre noi ca sa trecem in fata (iluzoriu dealtfel, plus ca o data ajuns in fata teama unui branci bine plasat e si mai mare!!), ne gasim noduri in fiecare fir de papura si, in general, parca facem tot ce putem ca sa fim nefericiti? De ce sunt asa de putini oameni care se multumesc cu putin? De ce stim sa dam sfaturi bune altora, dar ne traim proria viata in mod chinuit?

In fine, asupra somnului toate aceste reflectii aveau un aer mult mai profund. Acuma suna a platitudini idioate de trecut in oracol. Platitudini la care doar primul raspunde, ceilalti multumindu-se sa insemneze constiinciosi "idem 1" sau chiar "indemn 1" :lol:

Eh, nu stiu de ce, dar cel mai frumos, cel mai bine si cel mai *eu* ma simt in ultima vreme cand dorm. Am niste vise absolut dementiale - vii, colorate, cu zgomot mult, muzica de fond si personaje mult mai mari decat dimensiunile lor reale. Dealtfel cred ca si culorile sunt mai vii decat in realitate.

Unde am vazut eu toate alea? De unde le stiu ca sa le pot visa?

Din ce in ce mai greu imi vine sa cred ca visele sunt doar descarcari electrice in creier.

[Emilia]

Iar ploo.
S-a stricat aerul conditionat si e insuportabil de cald.
Si ar trebui sa plec, dar m-am gandit in ultimele 5 minute s-o mai bag in seama si pe emilia care zace abandonata pe saitul lui gheorghe.

Emilia, se pare ca n-ai cautare la public. La cat de des apuc sa ma ocup de tine nici nu ma mira. Poate ai avut ghinion ca ti-ai gasit un creator atat de putin inspirat.

Revin la parerea initiala: doar oamenii cu probleme ar trebui sa tina webloguri. Sau oamenii cu mai mutl timp liber decat creatorii de Emilii virtuale.

Si totusi Emilia e draguta. E cuminte (hehe, de cand e asta o virtute???). E verde. Sau eu o vad verde pentru ca o cheama Emilia. Nu canta "I'm a big big girl in a big big world", dar ar putea. Pentru ca nu e ca mine, fara voce. E altfel. Incepe sa-i creasca personalitate. E ca Ava, zisa si avatara, care pe deasupra mai e si frumoasa.

Emiliei inca nu m-am hotarat daca sa-i dau si frumusete. Ar fi prea de tot

Dar pentru ca e cuminte si nu tipa, nu plange, nu cere de mancare - promit ca am s-o bag in seama macar o data pe saptamana.

Merita.

[Emilia]

Cat am fost eu plecata, emilia m-a asteptat, gonita spre coada forumului de avalansa de posturi din ce in ce mai interesante, mai vii, mai ... altfel

am observat ca abunda weblogurile cu puncte-puncte, cu "nu pot spune in cuvinte ceea ce simt" (dar totusi incerc; un blog doar cu emoticoane si puncte-puncte ar fi totusi prea criptic), dar par sa aiba mare succes tot cele care spun povesti despre oameni normali, poate cu mai mult umor decat altii, cu un fel mai sprintar de a privi si descrie realitatea, dar fara mari dileme existentiale

eu mi-am rezolvat dilema sambata seara, ceea ce e bine

dupa un concediu de o saptamana in germania, unde am zacut juma' de vreme (la propriu) din cauza aceleiasi pacatoase masele de minte, m-am intors mai somnoroasa, mai obosita, mai zapacita, mai imprastiata, fara chef de munca, convinsa mai mult ca oricand ca iulie e luna de vacanta si e inuman sa ne tina la serviciu, cu dor de Spania (ieri a fost ziua lui Santiago!!!), cu dor de Grecia, cu Lisboa no coraçao si Madredeus na mente ...

as vrea sa stau acasa, sa invat portugheza, sa ascult muzica, sa gatesc, sa dorm

sa alternez serviciul cu relaxarea totala, sigur as da mai mult randament






Cand ma fac mare o sa fiu libera.
Am zis.

[Emilia]

Si cand te plictisesti la serviciu ce faci? Cand intri in birou si primul lucru de care auzi e ca dragalasha Christina-ma-roade-tot-ce-se-petrece-in-alte-departamente a mai dat un mail suparat direct la higher management cum ca aia nu merge si pentru ailalta nu exista resurse?! Sau ca liniile telefonice sunt la pamant, a crapat netul, s-a virusat reteaua, au venit ica cateva sute de mii de mailuri de la gigei etc etc etc?!

Sunt convinsa ca am ce face, poate am chiar prea multe de facut, dar am aceasta senzatie naspa ca-s impotmolita intr-o mlastina (in care singura m-am bagat) si ma las dusa la fund. De la o vreme nici macar nu ma mai zbat. N-am chef.

Iar ma plang ca m-am ingrasat, ma gandesc ca poate asta ma demoralizeaza. Se ingreuneaza trupul, dar si mintea. Micile celule cenusii nu mai fac fatza la abundenta de celule adipoase!!!

Habar n-am. In uichend merg sa-mi iau faimoasa bicicleta eliptica si daca ma voi si apuca s-o folosesc ramane de vazut. Daca nu, poate mi-o cumpara cineva, ca e vreo suta de euro!

[Emilia]

Of, atatea povesti de dragoste pe site aici, atatea fete care sufera ... imi place de moraki (pentru ca o citeste pe Melania Lupu si-i aminteste de vacanta? De ce nu? Si eu am recitit-o de curand cu mare placere) si de inca un weblog care nu-mi amintesc acuma al cui este. Mereu cand ma conectez ma uita sfantul citind ce au scris ceilalti, pana intra cineva in birou si inchid repede tot si nu mai apuc sa scriu. Azi m-am logat de nu stiu cate ori din cauza asta.

Adevarul e ca uneori am chef de munca si alteori nu. De cand am venit din Germania n-am chef de nimica. Vin tarziu in fiecare zi si trag de timp pana la ora de masa si din nou pana la ora de plecare (se apropie, se apropie!!!!). Nu stiu ce as vrea sa fac si asta ma incurca. Pe de-o parte m-as intoarce la ce faceam inainte, dar cu banii de acum. Pe de alta parte, daca imi pun mintea, mi-as putea organiza echipa cum trebuie, sa mearga totul brici si eu sa-mi vad de problemele cu adevarat importante: de website, de newsletter, de ce mai trebuie facut. Sa vin cu chestii creative, sa fac viata oamenilor mai buna ... cum face alta lume. Foarte curand va trebui sa ma hotarasc, m-a anuntat si "shefa" ca vrea sa avem o discutie, asa ca sper sa ma mobilizeze ea, daca singura nu mai reusesc.

Bine, e si faza ca stiu ca mai am un pic de concediu in curand - desi nu l-am planificat in nici un fel (sigur e ca va fi munte!) si din cauza asta ma lalai cu toate in loc sa pun mana sa fac treaba.

Voiam sa ne mute, m-am plictisit de locul asta. De la o vreme vin cu metroul, ca sa variez, dar se fac lucrari pe nu stiu care magistrala si te trezesti cand ti-e lumea mai draga (a se citi cand esti mai in intarziere) transbordat la Crangasi intr-un alt metrou sau lasat de izbeliste pe peron la Semanatoarea.

Ce sa zic? E prea cald deocamdata ca sa ma mobilizez.

***

Ca sa trec la titlul postului, well you treat addiction to a guy by falling in love with another! E singurul mod care a functionat vreodata la mine. Falling in love with another guy sau "in love with love" cum se zice adesea, adica autoamagindu-te ca El cel de-acum e cel cautat/ visat si EL a fost doar un ticalos (ti kalos!), un om care te-a facut sa suferi ...

Eh, e greu.

De ce se termina relatiile? De ce daca ne iubim azi se poate ca maine sa ne treaca? Niciodata n-am inteles asta, dupa cum nu inteleg nepotrivirea de caracter, nu cu o persoana cu care ai stat impreuna cu bune si rele ani de zile, pe care o cunosti si ani de zile ai iubit-o. Mi-a fost frica, teribil de frica sa ma indragostesc, sa ma implic intr-o relatie, de teama ca se va termina. Si eu sunt cu drobul de sare, recunosc. Dar cred ca daca vrem amandoi sa mearga, nimic nu ne va putea sta in cale. Pentru ca eu as face orice ca el sa fie fericit, iar el ar face acelasi lucru pentru mine. Si daca dragostea e x% sex si y% rutina, asta nu mai stiu. Pentru mine e 100% prietenie, 100% atractie fizica ... totul la 100%. Sau nimic.

M-am multumit cu nimic o vreme, pentru ca aveam suficienta imaginatie (of, si dor, dorinta de a schimba ceva in viata mea) ca sa imi inchipui ca e totul.

[Emilia]

Povesti cu taximetristi si vacile de la posta

Tot pe un blog cred c-am citit (nu mai stiu daca pe site-ul asta) cum cineva intors din State dupa multa vreme se mira ca in Romania taximetristii sunt lasati sa-si turuie viata cu nesimtire si sa te frece cu chestii gen "pe unde o iau? da' acum?" la fiecare intersectie. In autocar venind din Germania ne-a povestit odata o juna ieseanca maritata cu un neamtz get beget cum ca sotul ei e taximetrist "dar camasa e tinuta obligatorie, acolo nu umbli cu pieptul paros la vedere sau cu un tricou slinos si prosop in jurul gatului". Which is true. Mai ales saptamana trecuta, cand era super cald, abundau taximetristii cu prosop la gat. Lol, ma gandeam, nici macar nu-i asortat cu tricoul/bluza/camasa

In fine, cu un scurt popas la taximetristul care m-a dus la aeroport prin septembrie si tot drumul mi-a povestit ca "toti sunt hoti in tara asta" (e o tema predilecta si nu doar a taximetristilor - a oricarui necunoscut cu care te nimeresti sa intri in vorba la vreo coada sau in metrou), a exemplificat cu aventurile prin care a trecut pentru a-si deschide o butica (se referea la ea ca "spatiu comercial") unde mi-a zis ca vindea "de toate, ca altfel nici banii nu ti-i scoti". Cosmarul probabil ca e cunoscut: spaga la primarie, aprobari peste aprobari etc ... ajung la obiectul (subiectul) postului de azi.

Taximetristul de care vreau sa povestesc azi m-a adus ieri dimineata la servici. Un omuletz la 45 de ani, cu un neg mare pe fata (de aceea evitam sa-l privesc, that's just me!). Am tacut, fiecare cu gandurile noastre (el mai injura din cand in cand cu mare voluptate scotand capul prin fereastra deschisa) pana la un semafor unde s-a nimerit langa noi un taxi mercedes. "Ia uite dom'le la asta, dooj' de mii pe kilometru!" a izbucnit invidios omuletzul. Si tot el, "pai da, ca omu' cand iese grabit din casa nu se mai uita la tarif. Niste nemernici, domnule!" Am incercat sa strecor un timid "Dar e totusi mercedes si mai e si privat (nu avea inscriptia nici unei companii, doar placutza aia ca are licenta)" "Ce mercedes, astia iti iau ochii, dom'le, niste hoti. Astia e aia care sta la aeroport de n-are nimeni loc de ei. Ia sa mergeti cu unul din astia, triplu va ia pana la Crangasi!! Triplu decat va iau eu!" "Pai nici nu merg, am zis. Cred ca nici nu se asteapta sa merg. Dar daca vine un client din afara, un om de afaceri, prefer sa-l iau cu un taxi mai acatarii de la aeroport. Plus ca iese mai ieftin decat o masina inchiriata" Aici a parut sa ezite. Cred ca isi spunea ca a facut o greseala cand m-a categorisit. Evident, nu eram studenta amarata care sare in taxi fiindca se grabeste. Lol. "pai daca imi plateste mie firma si imi da bani si imi deconteaza tot, a inceput el sa viseze cu ochii deschisi, normal ca imi permit si eu sa merg cu alta masina, ca doar n-o sa iau Dacie. O sa stau si la un hotel bun si asa mai departe. Astia au clienti!"

Valentin zice ca romanii sunt tristi. Eu cred ca sunt mai degraba acri - sau inacriti. Iarba e mai verde si capra e mai grasa la vecin. Din pacate.

Despre vacile de la posta alta data, ca la istoria aia chiar ma enervez!!

[Emilia]

Citesc toata ziua in EvZ pagina aia de Bucuresti, dealtfel utila uneori si ma enerveaza coloana cu "Bucurestiul meu", unde mi se pare ca toata lumea spune acelasi lucru, uneori chiar si cu aceleasi cuvinte!!!

Bucurestiul e murdar, balcanic, un sat mare, necivilizat, prafuit, gri, fara spatii verzi, inghesuit, cu circulatie haotica, lipsit de parcari, fara nici un fel de stil sau prestanta, cu cladiri nepotrivite si vechi, un dezastru arhitectural, lipsit de un centru istoric, un oras al contrastelor

Locuitorii sunt carcotasi, nemultumiti, prost dispusi, tristi, imbracati fara gust, prea despuiati (la anumite varste), obositi, stresati, nefericiti

Primaria e principalul vinovat, pentru ca nu se ocupa de strazi, nu matura trotuarele, nu construieste parcari, distruge spatiile verzi, nu termina ceea ce incepe, autorizeaza constructii aberante

Bucurestiul nu e Praga, Paris, Roma, Viena ("nu, aici nu suntem la Rio de Janeiro"!)

Si totusi "Bucurestiul e orasul meu de suflet bla bla"

Sa zic ce e Bucurestiul pentru mine?

Ma tem ca mi-ar iesi un text dupa reteta de mai sus!!
_________________
I like being me!

[Emilia]

Aseara am participat la un focus group online, a fost o experienta foarte interesanta, chiar daca de scurta durata. A fost ca un chat, dar nu tocmai - un chat ghidat sa zicem, ale carui reguli a trebuit sa le invat intr-un timp foarte scurt.

Focus group: entrevista focalizada, es decir, un grupo de personas se reúne y todos opinan sobre un tema que se define previamente. Grupo de enfoque. Grupo focal.

Focal suna a foca.

Focile sunt dragute, cred. Intr-o vreme mi-erau foarte simpatice.
_________________
I like being me!

[Emilia]

am vrut sa bag o poza, n-am reusit, nu era oricum prea reusita

vulpea cand n-ajunge la struguri zice ca sunt acri

Poveste de uichend

Eu in uichend am fost la Cora, unde era cat pe aci sa castig un frisbee sau un parasolar (sau o sapca, dar o exclud din principiu, pentru ca era urata si nu voiam sapca!). Nu am castigat nimic, dar m-am dus cu sase capace de cola/fanta/sprite si am colectat doua minunate pahare de colectie.

M-am intors acasa fericita.

Ce frumos a fost in uichend!!




De doua saptamani am pofta de pepene roshu, dar nu stiu cum se face ca nu nimeresc decat pepeni seci, fara gust - unul a fost chiar complet alb la mijloc! Ce frustrare. Mananc intr-o veselie din cei galbeni, mananc cate unul o data (daca e micutz), dar tanjesc dupa unul rosu. Cica s-ar face la sfarsitul lui august, nu la inceput ... j'sais pas. Eu eram obisnuita sa vin din Germania si sa fie peste tot plin de pepeni, sa se vanda cu o mie kilul ... si toti sa fie buni, dulci, zemosi, fara samburi ... mmm ....

Plec in vacanta saptamana viitoare, ceea ce ma bucura grozav.

*" Le moment est venu, dit le Morse, de parler de nombre de choses..."*

[Emilia]

_________________
I like being me!

[Emilia]

A venit toamna, ploua, e frig, e gri, m-am trezit greu si am venit cu taxiul ... si intrebarea care ma framanta este: eu cand imi mai savurez pepenii aia buni de sfarsit de august??? Daca o tine tot asa se mai fac?

I have an obsession.

Am terminat de citit al 5-lea Kundera ("Lentoarea"), visez la al saselea, care deocamdata sta bine-mersi in raft la Cora (acolo l-am vazut eu, banuiesc ca mai sta si-n alte rafturi, normal). In lipsa de altceva m-am apucat de un David Lodge, ii citesc cam aiurea si-i amestec, ceea ce face ca peste doua-trei luni sa nu mai mi-aduc aminte de nimic, dar asta e. Conteaza placerea pe care o simti pe moment ... si depresia de dupa. La Kundera doua din trei carti ma deprima de-mi ia o zi intreaga sa-mi revin.

Je vais travailler.
_________________
I like being me!

[Emilia]

Alternez Kundera cu David Lodge de ceva vreme (dupa cum imi pica in mana). Recomand "Nemurirea" de Milan Kundera, cu precizarea ca m-a deprimat pe o perioada destul de buna de timp (e o carte care te face sa-ti pui intrebari!) si "Lentoarea" aceluiasi Kundera, ca antidot ("o nazbatie" de carte, dupa cum o numeste insusi autorul).

De la David Lodge recomand "Muzeul Britanic s-a daramat" - e amuzanta, placuta si in acelasi timp pune probleme.

Alte carti care m-au marcat: Mizerabilii lui Hugo, pe care ii recitesc periodic; "Cum simte domnisoara Smilla zapada" de Peter Hoeg (n-o sa regasesc nicaieri atmosfera din cartea asta); Jose Saramago cu absolut tot ce a scris, in special cu "Evanghelia dupa Isus Christos" si "Eseu despre orbire"; Orson Scott Card cu trilogia lui Ender ... si multe altele din care nu pot sa-i omit pe CIRESARII lui Chirita!!!

Dintr-un motiv sau altul, nu m-am impacat niciodata cu Mario Vargas LLosa, il dispretuiesc usor pe Coelho si il admir destul de detasat pe Garcia Marquez. Cel care cumva m-a mai gadilat intr-un mod placut dintre autorii sudamericani a fost Borges, desi doar cu anumite bucati ale operei.

Ah, si m-au mai marcat cartile scrise de femei (Cella Serghi, Henriette Yvonne Stahl, George Sand, Virginia Woolf, Rosa Montero si chiar Rodica Ojog Brasoveanu, cu a ei Melania ... )

Si autorii rusi, ca fiica "a profei de rusa" ce ma aflam (Gorki, Tolstoi, Ostrovski, diversi anonimi ...)

Si, cu parere de rau, n-am inteles nimic din monumente ale literaturii si culturii ca "Jocul cu margele de sticla", "Muntele vrajit", "Crima si pedeapsa" si inca cateva. Pur si simplu nu le-am putut citi.

Cred insa cu tarie ca fiecare lectura isi are varsta ei (si Ciresarii merg la orice varsta si, asa cum acum n-as mai citi pentru nimic in lume muschetarii lui Dumas, poate vreodata voi fi in stare sa citesc si sa pricep ceva din monumentele care acum imi par inaccesibile.

Dintre autorii romani contemporani, poate o sa par snoaba, dar imi place Cartarescu. Prefer poezia si proza scurta totusi, la Orbitor deja ma pierde.

Si gata.

[Emilia]

e vacanta, stau acasa de aproape o saptamana si lenevesc ... mmmm ....
ma uit la televizor cand am chef, am citit un Kundera si un David Lodge
si spal, calc, gatesc ... deh ... ca mamele singure

maine plec la munte!!!

happiness, thy name is emilia

PS. am luat 10 la test la british council - ma laud, stiu :p